- Prin decizia nr. 1, admitandu-se recursul in interesul legii, s-a stabilit:
In aplicarea dispozitiilor art.189 alin.1-3 din Codul penal privind lipsirea de libertate in mod ilegal, prin rapire si ale art. 12 alin. 1 si art. 13 alin. 2 din Legea nr. 687/2001 privind prevenirea si combaterea traficului de persoane stabileste:
1. Fapta persoanei care recruteaza, transporta, transfera, cazeaza sau primeste o alta persoana pe care a lipsit-o de libertate, prin rapire, in scopul exploatarii constituie infractiunea complexa de trafic de persoane prevazuta de art. 12 alin. 1 din Legea nr. 687/2001, nefiind incidente si dispozitiile art. 189 alin. 1-3 din Codul penal.
2. Aceeasi fapta de recrutare, transferare, transportare, gazduire sau primirea unui minor lipsit de libertate, prin rapire, in scopul exploatarii acestuia constituie infractiunea de trafic de minori prevazuta de art. 13 alin. 2 din Legea nr. 687/2001, nefiind incidente dispozitiile de drept comun ale art. 189 alin. 3 Cod penal.
- Prin decizia nr. 2, admitandu-se recursul in interesul legii, s-a stabilit ca:
In situatia existentei unui prim act de tainuire, urmat de o alta actiune a aceluiasi tainuitor care promite ca va asigura valorificarea in continuare si a altor bunuri sustrase, sunt intrunite elementele constitutive ale complicitatii la infractiunea de furt in forma simpla sau continuata, dupa caz, in concurs real cu infractiunea de tainuire, chiar daca promisiunea anticipata de tainuire a bunurilor nu a fost indeplinita.
- Prin decizia nr. 3, admitandu-se recursul in interesul legii, s-a stabilit ca:
In vederea interpretarii si aplicarii unitare a dispozitiilor art. 108 din Legea nr. 302/2004, stabileste ca sintagma "care se emit ulterior intrarii sale in vigoare" din continutul acestui text de lege se refera la mandatele europene de arestare emise de autoritatile romane dupa data de 1 ianuarie 2007 iar nu la cele emise de autoritatile straine si transmise Romaniei spre executare. In consecinta, cererile de executare a mandatelor europene de arestare emise de autoriatile competente ale unui stat membru solicitant si transmise spre executare autoritatilor judiciare romane sunt admisibile.
- Prin decizia nr. 4, admitandu-se recursul in interesul legii, s-a stabilit ca:
Fapta de omisiune in tot sau in parte, ori evidentierea, in actele contabile ori inalte documente legale, a operatiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, ori, evidentierea in actele contabile sau alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la baza operatiuni reale ori evidentierea altor operatiuni fictive, constituie infractiunea complexa de evaziune fiscala prevazuta de art.9 alin.1 lit.b si c din Legea nr. 241/2005 (fost art. 11 lit. c, fost art. 13 din Legea nr. 87/1994), nefiind incidente dispozitiile art. 43 (fost art. 37, fost art. 40) din Legea nr. 82/1991 – Legea contabilitatii, raportat la art. 289 din Codul Penal, aceste activitati fiind cuprinse in continutul constitutiv al laturii obiective a infractiunii de evaziune fiscala.
- Prin decizia nr. 5, admitandu-se recursul in interesul legii s-a stabilit ca:
Dispozitiile Legii nr. 85/1992 privind vanzarea de locuinte si spatii cu alta destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitatilor economice sau bugetare de stat, republicata, sunt aplicabile si in cazul contractelor de inchiriere incheiate dupa data intrarii in vigoare a acestui act normativ.
- Prin decizia nr. 6, admitandu-se recursul in interesul legii, s-a stabilit:
Dispozitiile art. 237 alin. 5 din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata, se interpreteaza in sensul ca: Hotararea prin care s-a respins cererea de dizolvare a unei societati comerciale poate fi atacata cu recurs in conditiile prevazute de acest text de lege.
- Prin decizia nr. 7, admitandu-se recursul in interesul legii, s-a stabilit ca:
Organizatiile sindicale din unitate sunt reprezentative daca indeplinesc in mod alternativ, fie conditiile prevazute de art. 17 alin. 1 lit. c din Legea nr. 130/1996, republicata, privind contractul colectiv de munca, respectiv, sa aiba statut legal de organizatie sindicala si numarul de membrii ai sindicatului sa reprezinte cel putin o treime din numarul salariatilor unitatii, fie conditia prevazuta de art. 18 alin. 3 teza finala, din lege, in sensul de a fi afiliate la o organizatie sindicala reprezentativa.
- Prin decizia nr. 8, admitandu-se recursul in interesul legii, s-a stabilit ca:
In cazul faptelor savarsite sub imperiul Legii nr. 87/1994 si a judecarii lor dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, pot beneficia de cauzele de impunitate sau de reducere a pedepsei reglementate de art.10 din aceasta lege numai cei in sarcina carora s-a retinut, prin aplicarea art. 13 din Codul penal, savarsirea unei infractiuni fiscale prevazuta de art. 9 din Legea nr. 241/2005.
DECIZIA Nr. 11
din 9 februarie 2009
Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Dispoziţiile art. 49 alin. 4 din Codul de procedură penală se interpretează în sensul că nu există incompatibilitate a persoanei care a efectuat urmărirea penală, în ipoteza trimiterii cauzei la procuror în vederea redeschiderii urmăririi penale, prevăzută de art. 2781 alin. 8 lit. b) cu referire la art. 273 alin. 11 din Codul de procedură penală.
Obligatorie, potrivit art. 4141 alin. 3 din Codul de procedură penală.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 februarie 2009.
DECIZIA Nr. 15
din 6 aprilie 2009
Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Interpretând dispoziţiile art. 278 alin. 3 şi art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală sub aspectul naturii juridice a termenelor, stabilesc că acestea sunt termene de decădere.
Obligatorie, potrivit art. 4142 alin. 3 din Codul de procedură penală.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 aprilie 2009