reincredintare copil minor

simplificand ar fi cam asa: dvs. faceti actiunea cereti reancredintarea, iar mama copilului vine si zice in instanta ca este de acord... va fi citata si autoritatea tutelara, va fi si o ancheta sociala....

av. vasilescu

Ce vreau eu sa spun e ca practic nu e vorba despre un proces in care eu lupt impotriva ei pentru incredintarea copilului nostru. Chiar daca sunt citate foruri pentru protectia copilului si se fac anchete sociale se va demonstra ca si eu si ea ii putem asigura copilului tot ceea ce are nevoie din punct de vedere al dezvoltarii sale fizice. Este pur si simplu vorba despre faptul ca toate partile implicate suntem de acord cu moficarea incredintarii initiale. Se poate lansa o actiune comuna in sensul asta?

Cristi Tudose

In primul rand nu e absolut necesar sa existe o hotarare. Nu ar fi nici primul si nici ultimul caz in care copilul sta, in fapt, la parintele caruia nu i-a fost incredintat.

Daca chiar doriti o hotarare, v-ati putea inspira motivarea cererii dintr-o compunere facuta de "cel mic". Veti vedea ca el nu va scrie ca e rau la mama, ci ca e mai bine la tata. Glumeam si nu prea... Nu e deloc adevarat ca o motivare trebuie sa puna in evidenta pe "mama cea rea", mai ales daca partile sunt de acord cu schimbarea masurii.

Completez raspunsul pentru ca am scris simultan... Nu. O cerere comuna nu e posibila. Un proces trebuie sa aiba un reclamant si un parat. Dar instanta va tine cont de intelegerea partilor.

cristi_tudose a scris:

Buna seara,

As vrea sa va propun un topic mai neobisnuit. Fiul meu minor a fost incredintat in urma procesului de divort mamei sale. In acest moment are 10 ani si chiar daca nu are capacitate din punct de vedere juridic isi doreste sa fie reincredintat mie. Mama sa este de acord, la fel si eu. As vrea sa demarez actiunea in instanta, dar din cate am citit, din punct de vedere juridic nu prea pare sa avem sansa unui proces civilizat in care ea sa nu apara ca fiind "mama cea rea", cel mic "copilul chinuit" si eu "tatal salvator". Exista vreo varianta prin care cererea de reincredintare sa poata fi semnata de amandoi parintii si sa nu fie nevoie de motivari care sa puna in lumina rea pe vre-unul dintre noi?
Cu multumiri,

Este posibil si fara sa fiti tatal salvator.
Ar fi insa indicat sa aveti si un avocat care sa inteleaga mai bine ce ar vrea instanta.
Instantele nu au chef ca parintii sa arunce cu pietre unii in altii.Daca aveti si ceva motive in afara de simplul acord ar fi si mai bine.
Ancheta sociala are si ea un rol esential in proces.

avocat Claudiu Lascoschi

Buna seara . Va multumesc pentru raspunsul acordat . Asa cum am expus problema mea pe forum - nu cred ca ar fi ceva spectaculos . Sunt un tip modest si nu vreau sa ies in evidenta . Situatia adevarata este mult mai dramatica . Cred ca regizorii telenovelelor nu au inspiratie . Pe scurt - copilul a fost crescut de mine inca de la varsta de 3 zile - baie - veghe - hrana plimbare - etc... am stabilit o relatie afectiva foarte puternica si atunci cand a trebuit sa divortez ( chiar daca nu are relevanta - nu am vrut dar nu am avut de ales ... si nu din vina mea - fara detalii dar le pot da pe toate ) . Dupa divort am fost bucuros ca am scapat de ea si nu am mai apelat la caile de atac pentru ca am inteles ca am sanse minime sa am copilul . Despartirea a intervenit cand copilul avea doi ani si sase luni si am incercat sa stau langa el pana la sapte ani . Nu am reusit pentru ca am realizat ca inima mea va ceda . Am anuntat-o ca voi divorta in luna ianuarie cand copilul implineste 5 ani ( dupa onomastica - septembrie ) , am facut actiunea in noiembrie si s-a terminat in ianuarie anul uramtor ( ca specialisti - intelegeti cum se poate termina un divort cu copil in doua luni , dar am reusit ; oricum eram la limita fizica ) . Partajul l-am facut la fel de repede , si-a cumparat apartament , l-a mobilat dar nu a vrut sa plece decat dupa ce am apelat la executor judecatoresc . Copilul este foarte matur si foarte inteligent . I-am explicat inca din prima zi in care am comunicat lumea in care traim in culorile pe care le are si cu toate detaliile pe care le stiam . Asa incat intelege tot - de multe ori fara sa-i explici . Cand m-a intrebat de ce divortez i-am spus ca nu am de ales , ca nu exista cale de intoarcere , ca " Politia ( nu puteam sa-i explic sistemul juridic ) a stabilit ca el trebuie sa stea cu mama lui . A inteles ... dar i-am promis ca atunci cand va face zece ani - trecerea in clasa a cincea - va veni la mine . Intre timp am platit o bona - pe care o are de la doi ani pana in prezent - pentru a fi sigur ca e educat perfect . Eu lucrez - locuiesc in Bucuresti dar am pastrat apartamentul din Pitesti si o casa de vacanta la tara si invariabil , de vineri , pana luni cand il las la scoala si il ia bona copillul sta cu mine . Si toate vacantele . Daca au fost tensiuni mari la mama lui , au strans din dinti - el si cu bona si au spus tot timpul : mai avem 4 ani ... mai avem 3 ani .. mai avem 3 luni ... etc . Trebuie sa rezistam si dupa aceea merg la tati . Acum s-a implinit termenul si am avut o discutie cu fosta sotie prin care i-am expus situatia . Nu a vrut sa auda numai ca , a intervenit Richard ( copilul meu ) si i-a spus foarte clar ca vine la mine . Acum a inteles ca nu are de ales... oricum chiar daca are numai zece ani e in stare sa ajunga la mine la Bucuresti chiar singur , numai sa fie cu mine .
Nu vreau sa discut de conditii sau de orice ... Sunt ok. Am scris foarte mult dar am trecut doar cateva detalii ca sa nu va plictisesc . Altfel ar fi foarte mult . Sa retineti doar ca e crescut de mine de la trei zile , doarme pe pieptul meu , ii simt fiecare actiune - si el pe-a mea , suntem foarte foarte legati . Oare nu o sa reusim sa fim impreuna ? Ar fi cea mai mare dezamagire pentru el - ca l-am inselat si pentru mine ca nu am reusit . De fapt titlul topicului voiam sa-l intitulez " Lupta barbatului pentru drepturi egale cu ale femeii " .
Vreau cu disperare o solutie . Nu vreau de fapt neaparat o actiune judecatoreasca , nu ma intereseaza sa-mi fie incredintat mie legal , cu documente , dar vreau sa-l pot inscrie la o scoala buna si vreau sa am certitudinea ca mama lui ( care se poate razgandi oricind - oricum e total instabila decizional ) sa nu se razgandeasca - conform intelegerii si sa-l ceara inapoi . Oricum e prea mult pentru el . Vreau sa-l integrez intr-un nou mediu dar fara riscuri . Fara al plimba intre mine si fosta sotie . M-ar durea sa se piarda ca are un potential foarte mare si vreau sa iasa pefect . Ma rog ... am scris prea mult . Care ar fi posibilitatile ?
Va multumesc !