Adoptii Imposibile

sunt de acord cu dvs dar existA SI REVERSUL MEDALIEI. parinti adoptivi abuzivi sau care dupa o perioada de timp sa spuna ca vor sa dea inapoi copilul respectiv. poate asteptarea LE DA OCAZIA SA REALIZEZE DACA-SI DORESC CU ADEV UN COPIL SI SA INTELEAGA IMPLICATIILE ADOPTARII UNUI COPIL NESCUT DE ALTCINEVA

Dupa parerea mea ar trebui majorate pedepsele in penal pentru a se evita abandonul sau abuzul...
Cat priveste adoptiile ar trebui urgentate lucrurile.

Parintii care isi abandoneaza copiii nu sunt altceva decat niste "criminali" - nu exista scuza sau motiv sa faci asa ceva.

De obicei acesti "parinti care isi abandoneaza copiii,in paduri,cimpuri...etc. "sunt indivizi fara cultura,care "fac copii dupa consumul multor pahare/sticle de alcool.Putine sunt femeile care-si duc copii la diferite institutii datorita saraciei.Si mai putine sunt fete/femei cu o anumita pregatire care-si abandoneaza copiii.
Cit priveste adoptia intr-adevar,este mult prea greoaie,si nu vad rostul anilor pierduti pentru a putea adopta un copil.Ar trebui ca acest lucru sa fie luat in seama.

Eu cred ca Legea adoptiilor trebuie modificata ca sa nu mai trebuiasca acordul parintelui pentru adoptie, pentru ca daca ti-ai abandonat copilul din diverse motive, este cel mai corect sa nu mai poti fi considerat parinte .

Este drept ca daca adoptiile ar fi facute mult mai repede, ar exista multe cazuri in care adoptarea unui copil sa fie facuta intr-un moment de entuziasm.

Cel mai bine este ca sa fie oferit copilul parintilor adoptivi spre crestere si ingrijire o perioada de timp, urmand ca dupa o perioada sa poata fi adoptat definitiv, daca intre timp a respectat angajamentele pe care si le-a asumat .

Ce putem face pentru a avea o procedura mai usoara, mai rapida a adoptiei? greu de spus si mai ales greu de dorit asa ceva, in opinia mea.De ce, am sa motivez mai jos.
Apoi, sa vedem, carei categorii sociale apartin aceia care isi abandoneaza copiii? Desigur ca un parinte care a fost educat in spirit religios, caruia i s-a implementat in familie respectul pentru valorile morale , nu ar face niciodata asa ceva, indiferent din ce ratiune .
Spuneau batranii , pe la sat , atunci cand auzeau ca o familie cu multi copii urmeaza sa se inmulteasca cu inca un membru,,ei, lasa , ca acolo unde au cresut cinci, mai creste si asta" .Asa gandeau, si nu recurgeau la abandon .
Sigur, alta este situatia unor tinere care nasc copii nelegitimi.Sau mai bine zis alta era situatia, fiindca acum trebuie sa recunoastem ca rata abandonurilor a scazut, in urma implicarii diverselor institutii , organizatii, asociatii.Acestor mame li se ofera adapostrui, sunt consiliate, est.
In opinia mea lucrurile merg spre bine in aceasta privinta.Iar doar in privinta unor persoane cu reale probleme de comportament s-ar putea intampla sa-si abandoneze copilul la marginea padurii sau a apei .Persoane cu adevarat irationale, bolnave, lipsite poate de dragoste parinteasca , de atentie, pentru care fiinta aceea nu reprezinta nimic, asa cum poate, nici ei nu au simtit ca reprezenta ceva pentru parintii lor.Tot acest comportament are o cauza , este cert ca nicio persoana fara tulburari de comportament nu ar recurge la acest mod de abandon, fara a insemna ca abandonul nu exista si in alte cazuri, de parinti ,,sanatosi", dar care apeleaza la institutii de ocrotire, fiindca nu isi permit sa aiba in intretinere un copil.Si nu isi permit fiindca ei stiu de ce, si poate si noi , toti ne dam seama de ce, dar este mult mai usor sa blamam.Decat sa tii copilul acela lange tine, fara putinta de a-i oferi mai nimic, nu e mai indicat sa-l lasi sa fie adoptat, inspre binele lui? Poate ca te doare, ca ti se rupe sufletul, dar stii ca in acest fel ai facut ceva pentru fiinta aceea.
In fine...

Procedura adoptiei este intr-adevar una greoaie.Insa depinde din ce perspectiva privim ,,greutatea".
Exista o serie de principii care sunt prevazute in legeaq adoptiei, printre care:,,principiul interesului superior al copilului".
Apoi, se verifica o serie de conditii pe care ar trebui sa le indeplineasca familia adoptatoare, de pilda:
Adoptatorul sau familia adoptatoare trebuie sa indeplineasca garantiile morale si conditiile materiale necesare dezvoltarii depline si armonioase a personalitatii copilului.
(2) Indeplinirea garantiilor si conditiilor prevazute la alin. (1) se atesta de catre autoritatile competente, potrivit prevederilor prezentei legi.
Este firesc sa fie asa, aceste verificari sunt necesare pentru ca principiul respecatarii interesului superior al copilului sa fie indeplinit .
Consider ca , necesitatea acordului parintilor firesti nu este deloc de neglijat.De ce? pentru ca, daca acestia nu sunt decazuti din drepturi , drepturile lor parintesti subzista si ei pot oricand sa si le exercite, avand prioritate fata de orice alta persoana.Insa legea prevede ca pana si parintii decazuti din drepturi trebuie sa-si dea acordul la adoptie.Aici nu mai sunt de acord...insa legea-i lege.
Legea mai spune ca :,,Nu este valabil consimtamantul dat in considerarea promisiunii sau efectuarii unei contraprestatii, indiferent de natura acesteia, fie ea anterioara sau ulterioara".- Cu toate acestea exista multe cazuri in care parintii firesti sunt remunerati pentru a consimti.Va amintiti despre ,,vanzarile" propriilor copii? Cazuri mediatizate ,existand si filmari cu camera ascunsa, in care parintii negociau pretul copilului lor.Apoi, pe vremea cand existau adoptii internationale fara restrictii...se incheiau adevarate afaceri cu acesti bieti copii.Asa incat necesitatea unor conditii mai restrictive se impune , in opinia mea.
Legea mai spune ca;,,In mod exceptional, instanta judecatoreasca poate trece peste refuzul parintilor firesti sau, dupa caz, al tutorelui de a consimti la adoptia copilului, daca se dovedeste, prin orice mijloc de proba, ca acestia refuza in mod abuziv sa-si dea consimtamantul la adoptie si instanta apreciaza ca adoptia este in interesul superior al copilului, tinand seama si de opinia acestuia data in conditiile art. 11 alin. (1) lit. b), cu motivarea expresa a hotararii in aceasta privinta.
@Romania inedit a ascris: Cel mai bine este ca sa fie oferit copilul parintilor adoptivi spre crestere si ingrijire o perioada de timp, urmand ca dupa o perioada sa poata fi adoptat definitiv, daca intre timp a respectat angajamentele pe care si le-a asumat .
Asa si este ,fiindca legea prevede aceasta conditie:
:,,Adoptia nu poate fi incuviintata de catre instanta judecatoreasca decat dupa ce copilul a fost incredintat pentru o perioada de 90 de zile persoanei sau familiei care doreste sa-l adopte, astfel incat instanta sa poata aprecia, in mod rational, asupra relatiilor de familie care s-ar stabili daca adoptia ar fi incuviintata.
(2) Capacitatea de adaptare, fizica si psihica, a copilului la noul mediu familial va fi analizata in raport cu conditiile de natura socioprofesionala, economica, culturala, de limba, religie si cu orice alte asemenea elemente caracteristice locului in care traieste copilul in perioada incredintarii si care ar putea avea relevanta in aprecierea evolutiei ulterioare a acestuia in cazul incuviintarii adoptiei.