Art. 30
(1) Organele poliţiei de frontieră permit ieşirea din România a cetăţenilor români minori numai dacă sunt însoţiţi de o persoana fizică majoră, în următoarele cazuri:
a) minorului care este înscris în documentele de călătorie ale ambilor părinţi sau, după caz, este titular al unui document de călătorie individual ori, după caz, al unei cărţi de identitate şi călătoreşte în străinătate însoţit de aceştia i se permite ieşirea în aceleaşi condiţii şi împreună cu aceştia;
b) minorului care este înscris în paşaportul unui părinte şi călătoreşte în străinătate împreună cu acesta sau, după caz, este titular al unui paşaport individual sau, după caz, al unei cărţi de identitate şi călătoreşte împreună cu unul dintre părinţi i se permite ieşirea în aceleaşi condiţii şi împreună cu acesta numai dacă părintele însoţitor prezintă o declaraţie a celuilalt părinte, din care să rezulte acordul acestuia cu privire la efectuarea călătoriei respective în statul sau în statele de destinaţie, precum şi cu privire la perioada acesteia sau, după caz, face dovada decesului celuilalt părinte;
c) minorului care este înscris în paşaportul unui părinte şi călătoreşte în străinătate împreună cu acesta sau, după caz, este titular al unui paşaport individual sau, după caz, al unei cărţi de identitate şi călătoreşte împreună cu unul dintre părinţi i se permite ieşirea în aceleaşi condiţii şi împreună cu acesta, fără a mai fi necesară declaraţia celuilalt părinte, numai dacă părintele însoţitor face dovada faptului că minorul i-a fost încredinţat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă;
d) minorului care este titular al unui paşaport individual sau, după caz, al unei cărţi de identitate şi călătoreşte însoţit de o altă persoană fizică majoră i se permite ieşirea în aceleaşi condiţii şi împreună cu aceasta numai dacă persoana însoţitoare prezintă o declaraţie a ambilor părinţi sau, după caz, a părintelui căruia minorul i-a fost încredinţat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă, a părintelui supravieţuitor ori a reprezentantului său legal, care să cuprindă acordul acestora cu privire la efectuarea călătoriei respective de către minor, la statul sau statele de destinaţie, la perioada în care urmează să se desfăşoare călătoria, precum şi datele de identitate ale însoţitorului respectiv.
(2) În situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. b)–d) nu este necesară declaraţia părintelui decăzut din drepturile părinteşti sau, după caz, declarat dispărut, în condiţiile legii, dacă însoţitorul face dovada în acest sens, cu excepţia cazului în care ambii părinţi se află în această situaţie, când este obligatorie declaraţia reprezentantului legal al minorului.
(3) Prin derogare de la prevederile alin. (1) lit. b)–d), organele poliţiei de frontieră permit ieşirea din România a minorilor însoţiţi, numai în următoarele situaţii:
a) în cazul în care însoţitorul argumentează necesitatea călătoriei în străinătate prin faptul că minorul urmează să beneficieze de un tratament medical care nu este posibil pe teritoriul României şi fără de care viaţa sau sănătatea îi este pusă în mod grav în pericol, cu condiţia să prezinte documente doveditoare în acest sens, emise sau avizate de autorităţile medicale române, din care să rezulte perioada şi statul sau statele în care urmează să se acorde tratamentul medical respectiv, chiar dacă nu există acordul ambilor părinţi, al celuilalt părinte, al părintelui supravieţuitor sau al reprezentantului legal;
b) în cazul în care însoţitorul face dovada că minorul se deplasează pentru studii sau concursuri oficiale, prin prezentarea unor documente corespunzătoare, din care să rezulte perioada şi statul sau statele în care se vor desfăşura aceste studii sau concursuri, chiar dacă există acordul doar al unuia dintre părinţi.
(4) Pe lângă informaţiile prevăzute la alin. (1) lit. d), declaraţia părinţilor, a părintelui căruia minorul i-a fost încredinţat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă, a părintelui supravieţuitor sau a reprezentantului legal, după caz, trebuie să cuprindă şi următoarele menţiuni:
a) scopul deplasării;
b) ruta urmată până în statul de destinaţie;
c) indicarea faptului dacă minorul urmează să rămână în statul de destinaţie, caz în care trebuie menţionată persoana căreia urmează a-i fi încredinţat minorul, sau dacă urmează să se reîntoarcă împreună cu un însoţitor, ale cărui date de identitate trebuie indicate, în cazul în care acesta este o altă persoană decât cea cu care iese din România.
(5) Poate avea calitatea de însoţitor şi o persoană anume desemnată din cadrul unei societăţi comerciale autorizate, în condiţiile legii, să desfăşoare activităţi de transport internaţional de persoane.
(6) Organele poliţiei de frontieră vor permite ieşirea din România a minorilor însoţiţi numai dacă se constată că se respectă informaţiile prevăzute la alin. (1) lit. b) şi c) şi la alin. (4), referitoare la însoţitor, perioada deplasării şi ruta care trebuie urmată, iar în situaţiile prevăzute la alin. (3), dacă se constată că ruta aleasă pentru deplasare şi momentul prezentării la ieşirea din ţară se justifică în raport cu destinaţia, respectiv cu perioada deplasării.
(7) Declaraţiile prevăzute la alin. (1) lit. b)–d) trebuie redactate în două exemplare şi trebuie să fie autentificate în ţară de notarul public, iar în străinătate, de misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României ori, dacă au fost date în faţa autorităţilor străine, să îndeplinească condiţiile de supralegalizare prevăzute de lege sau să aibă aplicată apostila conform Convenţiei cu privire la suprimarea cerinţei supralegalizării actelor oficiale străine, adoptată la Haga la 5 octombrie 1961, la care România a aderat prin Ordonanţa Guvernului nr. 66/1999, aprobată prin Legea nr. 52/2000, cu modificările ulterioare. Un exemplar al declaraţiei se păstrează de către însoţitor, iar al doilea exemplar însoţeşte paşaportul minorului.
modificat de ORDONANŢÃ - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate nr. 5/2006 din 19 ianuarie 2006, M. Of. 71/2006 ; ORDONANŢÃ - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate nr. 5/2006 din 19 ianuarie 2006, M. Of. 71/2006 ; ORDONANŢÃ DE URGENTÃ - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate nr. 96/2006 din 29 noiembrie 2006, M. Of. 981/2006
Mult succes.
Multumesc mult pentru informatii, documentele le am deja pregatite, iar cu programul de vizitare, deocamdata suntem in vacanta, acum copilul este la el, dar am si eu dreptul sa plec cu el in vacanta. Cand voi fi acolo, se va face un alt program de vizitare care sa tina cont de distanta, probabil. Eu una nu am nimic impotriva sa se vada sau sa mearga impreuna intr-o excursie, la munte, la mare, in fond este tatal lui.
Mie imi este teama de faptul ca fostul sot ar putea sa alerteze politia ca am depasit cele 3 luni de sedere si nu exact ce tam tam ar urma!! Imi este putin teama pentru ca in timpul divortului am mai trecut prin lucruri de acest gen, cu politie, cu executori... Urat, mai ales ca fostul socru a lucrat in politie si a ramas cu mentalitatea aceea veche ca se face cum spune el ca are relatii si e politai, iar fostul sot i-a cantat in struna!!
Deci riscul meu ar fi ce s-ar putea intampla dupa ce ma stabilesc dincolo de granite cu copilul. La ce sa ma astept din partea lui, el nestiind ca plec si nici nu vreau sa il anunt acum!
:DAm inteles. Dar daca ar fi sa ma iau dupa programul de vizitare, exista urmatoarea formulare: hotararea produce efecte oricare va fi domiciliul mamei si al minorului, trag concluzia ca de fapt nu ar trebui sa mai fac un alt program de vizitare, el trebuie sa vina sa ia copilul de la noua mea adresa si sa il aduca tot acolo la ora trecuta in program! Daca nu poate este problema lui... Exista vacante, exista telefon, internet, camere video, copilul va creste si va putea merge si neinsotit pe avion, din partea mea nu sunt probleme cu conditia sa il aduca.
Ar putea sa ma acuze de rapire, intr-adevar, si cred ca m-ar mai putea acuza si de nerespectarea unei hotarari judecatoresti, cea cu programul de vizitare. Dar trebuie sa mai si demonstreze politiei. In plus ar putea sa inainteze o alta actiune de reincredintare in instanta.
Sincera sa fiu prin toate acestea am mai trecut odata si parerea mea este ca acestea ar fi doar sicane, pentru care sunt pregatita emotional. Sper numai ca nu va simti copilul.
Am citit ceva din ce ascris doamna Mary35, intr-adevar a fost o situatie marcanta nu doar pt copil ci si pt mama, au fost luati prin surprindere. De aceea eu vreau sa stiu la ce ma pot astepta, sa pregatesc apararea, e mei prudent!!
Va multumesc din suflet pentru informatii, sunt utile!!!
avocatnet.ro explicăm legislația
mish 
Teodora77N