Art. 264. cod muncii
(1) Sancţiunile disciplinare pe care le poate aplica angajatorul în cazul în care salariatul săvârşeşte o abatere disciplinară sunt:
a) avertismentul scris;
b) suspendarea contractului individual de muncă pentru o perioadă ce nu poate depăşi 10 zile lucrătoare;
c) retrogradarea din funcţie, cu acordarea salariului corespunzător funcţiei în care s-a dispus retrogradarea, pentru o durată ce nu poate depăşi 60 de zile;
d) reducerea salariului de bază pe o durată de 1-3 luni cu 5-10%;
e) reducerea salariului de bază şi/sau, după caz, şi a indemnizaţiei de conducere pe o perioadă de 1-3 luni cu 5-10%;
f) desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.
(2) În cazul în care, prin statute profesionale aprobate prin lege specială, se stabileşte un alt regim sancţionator, va fi aplicat acesta.
1. ªi în materie disciplinară este incident principiul legalităţii sancţiunii, ceea ce înseamnă, pe de o parte, că angajatorul nu poate aplica o altă sancţiune disciplinară decât cele expres prevaz.
2. Sancţiunile disciplinare sunt expres prevăzute de lege, enumerarea lor având caracter limitativ.
3. Avertismentul constă într-o comunicare scrisă pe care angajatorul i-o adresează salariatului, prin care acesta din urmă este atenţionat în legătura cu fapta săvârşită.
4. Avertismenul scris, cea mai uşoară sancţiune disciplinară, cu efecte preponderent de ordin moral, aplicabilă în cazul abaterilor de mică importanţă, săvârşite fără intenţie, constă într-o comunicare scrisă
5. Avertismentul scris, ca sancţiune disciplinară preponderent morală, constă într-o comunicare făcută de anagajator salariatului, prin care i se atrage atenţia acestuia din urmă asupra faptei săvârşite
6. Sancţiunea suspendării contractului individual de muncă pe o durată de maxim zece zile presupune scoatarea din muncă a salariatului, care evident nu va fi nici remunerat în perioada respectivă.
7. Efectele sancţiunii disciplinare, constând în suspendarea contractului de muncă pentru o perioadă ce nu poate depăşi zece zile, se produc atât în plan moral, cât şi în plan patrimonial
8. Pe perioada suspendării contractului individual de muncă în baza art. 264 alin. (1) lit. b) din Codul muncii salariatul este obligat să presteze muncă fără a fi remunerat.
9. Sancţiunea suspendării contractului individual de muncde muncă presupune suspendarea prestării muncii şi a plăţii salariului.
10. Având în vedere interpretarea istorică şi teleologică, se deduce că sancţiunea retrogradării din funcţie se realizează în cadrul aceleiaşi profesii.
Art. 266. - Angajatorul stabileste sanctiunea disciplinara aplicabila in raport cu gravitatea abaterii disciplinare savarsite de salariat, avandu-se in vedere urmatoarele:
a) imprejurarile in care fapta a fost savarsita;
b) gradul de vinovatie a salariatului;
c) consecintele abaterii disciplinare;
d) comportarea generala in serviciu a salariatului;
e) eventualele sanctiuni disciplinare suferite anterior de catre acesta.
Art. 267. - (1) Sub sanctiunea nulitatii absolute, nici o masura, cu exceptia celei prevazute la art. 264 alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusa mai inainte de efectuarea unei cercetari disciplinare prealabile.
(2) in vederea desfasurarii cercetarii disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat in scris de persoana imputernicita de catre angajator sa realizeze cercetarea, precizandu-se obiectul, data, ora si locul intrevederii.
(3) Neprezentarea salariatului la convocarea facuta in conditiile prevazute la alin. (2) fara un motiv obiectiv da dreptul angajatorului sa dispuna sanctionarea, fara efectuarea cercetarii disciplinare prealabile.
(4) in cursul cercetarii disciplinare prealabile salariatul are dreptul sa formuleze si sa sustina toate apararile in favoarea sa si sa ofere persoanei imputernicite sa realizeze cercetarea toate probele si motivatiile pe care le considera necesare, precum si dreptul sa fie asistat, la cererea sa, de catre un reprezentant al sindicatului al carui membru este.
Art. 268. - (1) Angajatorul dispune aplicarea sanctiunii disciplinare printr-o decizie emisa in forma scrisa, in termen de 30 de zile calendaristice de la data luarii la cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data savarsirii faptei.
(2) Sub sanctiunea nulitatii absolute, in decizie se cuprind in mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinara;
b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de munca aplicabil, care au fost incalcate de salariat;
c) motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, in conditiile prevazute la art. 267 alin. (3), nu a fost efectuata cercetarea;
d) temeiul de drept in baza caruia sanctiunea disciplinara se aplica;
e) termenul in care sanctiunea poate fi contestata;
f) instanta competenta la care sanctiunea poate fi contestata.
(3) Decizia de sanctionare se comunica salariatului in cel mult 5 zile calendaristice de la data emiterii si produce efecte de la data comunicarii.
(4) Comunicarea se preda personal salariatului, cu semnatura de primire, ori, in caz de refuz al primirii, prin scrisoare recomandata, la domiciliul sau resedinta comunicata de acesta.
(5) Decizia de sanctionare poate fi contestata de salariat la instantele judecatoresti competente in termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicarii.
Trebuie inceput procesul de cercetare disciplinara prealabila, nu doar facuta o decizie de sanctionare.
In cazul dvs, in care nu ati instiintat anggajatul in termenul prevazut de lege, dar se aplica dispozitiile de sanctionare, atunci angajatul va poate chema in instanta.
In acest moment nu se poate face nimic in favoarea angajatorului, dar banuiesc ca veti fi mult mai atenti pe viitor.