NU.
Art. 948 Cod civil prevede conditiile esentiale pentru validitatea unei conventii sunt:
1. capacitatea de a contracta;
2. consimtamantul valabil al partii ce se obliga;
3. un obiect determinat;
4. o cauza licita.
Astfel, pentru a putea contracta este necesară și ca persoana respectivă să aibă capacitate de exercițiu, adică acea capacitate a persoanei de a-şi exercita drepturile şi de a-şi asuma obligaţii, săvârşind acte juridice.
Tr. Ionaşcu afirma: „capacitatea de exerciţiu este aptitudinea persoanei de a-şi exercita drepturile şi de a-şi asuma obligaţii încheind personal şi fără autorizarea prealabilă a vreunui ocrotitor, acte juridice, precum şi, bineînţeles, de a participa, tot astfel, la dezbaterea procesului civil ca reclamant sau ca pârât, în privinţa realizării drepturilor şi obligaţiilor sale civile”.
Capacitatea de exercițiu presupune :
– existenţa capacităţii de folosinţă a persoanei fizice;
– existenţa discernământului.
Sunt lipsiţi de capacitate de exerciţiu: 1) minorii sub 14 ani; 2) alienaţii ori debilii mintali puşi sub interdicţie judecătorească; situaţia lor este considerată a corespunde unei lipse totale a discernământului.
Capacitatea de exerciţiu restrânsă aparţine minorilor între 14 şi 18 ani, perioadă considerată a corespunde discernământului în formare, situaţie de tranziţie între lipsa discernământului şi existenţa deplinului discernământ.
Capacitate de exercițiu deplină au majorii, persoanele care au împlinit vârsta de 18 ani. Prin excepţie, femeia măritată înainte de 18 ani, în condiţiile legii, dobândeşte capacitate de exerciţiu.
Art. 9 din Decretul nr. 31/1954 stabilește:
(1) Minorul care a împlinit vârsta de paisprezece ani are capacitate de exerciţiu restrânsă.
(2) Actele juridice ale minorului cu capacitate de exerciţiu restrânsă se încheie de către acesta cu încuviinţarea prealabilă a părinţilor sau a tutorelui.
Art. 10 alin. (4) din Decretul nr. 31/1954 prevede: „Minorul care are capacitatea restrânsă are dreptul, fără a avea nevoie de încuviinţarea părinţilor sau a tutorelui, să facă depuneri la casele de păstrare de stat şi să dispună de aceste drepturi potrivit cu prevederile regulamentelor acestor case de păstrare”.
Art. 105 alin. (2) C.fam. prevede: „După împlinirea vârstei de paisprezece ani minorul îşi exercită singur drepturile şi îşi execută tot astfel obligaţiile, însă numai cu încuviinţarea prealabilă a părinţilor spre a-l apăra împotriva abuzurilor din partea celor de-al treilea”.
Actele juridice civile pe care minorul de 14-18 ani le poate încheia valabil, personal şi singur, fără încuviinţarea prealabilă sunt:
- actele pe care le putea încheia până la împlinirea vârstei de 14 ani (actele de conservare şi actele mărunte);
- actele de administrare a patrimoniului, dacă nu sunt lezionare pentru el;
- dacă a împlinit 16 ani, poate încheia valabil un testament, prin care poate dispune doar de jumătate din averea sa (art. 807 C. civ.);
– potrivit art. 102 C.fam., minorul care a împlinit vârsta de 14 ani are dreptul să pretindă schimbarea domiciliului său, fără a avea nevoie de o prealabilă încuviinţare din partea ocrotitorului său legal. ;)
Se poate trece un apartament pe numele copilului in varsta de 14 ani .
S-a citat chiar art.9 alin.2 din Decretul nr.31/1954, care prevede ca actele juridice ale minorului cu capacitate de exerciţiu restrânsă se încheie de către acesta cu încuviinţarea prealabilă a părinţilor sau a tutorelui .
Elis, dacă părintele vinde copilului său de 14 ani apartamentul crezi că se poate încheia actul valabil?
Pentru că, în această situaţie părintele apare şi ca vânzător iar copilul prin părintele său apare ca şi cumpărător. Ce spui? Poate fi OK?
În cazul în care donatorul este o altă persoană, atunci da, copilul poate deveni parte în contract dar numai cu încuviinţarea reprezentantului său legal, în speţă părinţii săi. ;)