Conform articolului 32 § 1 din Convenţie, Curtea nu poate fi sesizată decât după ce au fost epuizate în prealabil căile de recurs interne şi în termen de şase luni începând cu data deciziei definitive interne. O plângere care nu respectă aceste condiţii de admisibilitate nu va putea fi examinată de către Curte.
Înainte de a se adresa Curţii, trebuie să se fi utilizat, în statul în cauză, toate remediile juridice care ar fi putut fi utile în situaţia de care se plânge reclamantul ; în caz contrar, va trebui să demonstreze că aceste remedii nu puteau fi eficace. Prin urmare, mai întâi ar fi trebuit să sesizeze tribunalele interne, până la şi inclusiv instanţa supremă competentă. Astfel, într-un proces civil după pronunţarea unei hotărâri irevocabile, înainte de sesizarea C.E.D.O., partea nemulţumită de soluţia pronunţată de instanţa de recurs poate ataca această hotărâre, în condiţiile expres prevăzute de legea procesuală civilă, cu contestaţie în anulare sau revizuire. Dacă se constată că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru exercitarea acestor căi de atac extraordinare, atunci partea nemulţumită de hotărârea pronunţată se poate adresa Curţii Europene a Drepturilor Omului numai dacă constată o încălcare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale prevăzute de Convenţie şi Protocoalele adiţionale.
După ce autoritatea naţională competentă cea mai înaltă a pronunţat o decizie, petiţionarul dispune de un interval de şase luni pentru a sesiza Curtea. Acest interval începe să curgă de la data la care a luat cunoştinţă personal sau prin avocatul său de decizia finală în ordinea normală a instanţelor, şi nu începând de la respingerea ulterioară a unei eventuale cereri în revizuire a procesului sau a unui alt recurs extraordinar, a unei cereri de graţiere sau amnistiere sau a oricărei alte cereri adresate unei autorităţi cu titlu de graţiere.
Un model de plangere individuala adresata CEDo il gasiti aici :
www.avocatnet.ro/content/con...