Judecarea cu celeritate

Judecarea cu celeritate a cauzelor se refera la judecarea operativa,rapida,intr-un termen rezonabil.
Conform art. 21 pct. (3) din Constitutia revizuita,"partile au dreptul la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil." In acelasi sens este si Legea nr. 304/2004: "toate persoanele au dreptul (...) la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil",precum si art. 6 pct. 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
In materie penala

Operativitatea (celeritatea) procesului penal presupune atat rezolvarea rapida a cauzelor penale,cat si simplificarea activitatii procesual penale,atunci cand este cazul.
Relevante in acest sens sunt dispozitiile art. 185-188 C.proc.pen. si art. 335-337 si 347 din acelasi Cod.

In materie civila

Ca regula,Codul de proc. civ. nu consacra in mod expres principiul celeritatii (operativitatii),dar exista o serie de texte prin care se urmareste realizarea acestui principiu. De exemplu:
- in pricinile urgente,inmanarea citatiei poate avea loc cu mai putin de 5 zile inaintea termenului de judecata (art. 89 CPC);
- pentru solutionarea cererii de preschimbare a termenului luat in cunostinta sau pentru care au fost emise citatiile,partile vor fi citate in termen scurt (art. 153 CPC);
- in materie de ordonanta presedintiala (care este o procedura speciala) pronuntarea se poate amana cu cel mult 24 de ore,iar motivarea se face in cel mult 48 de ore de la pronuntare;
s.a.m.d.
Respectarea acestui principiu-a solutionarii cu celeritate a cauzelor-difera de la caz la caz,in functie de durata procedurii,natura pretentiilor,complexitatea procesului,incarcarea rolului instantelor de judecata,exercitarea cailor de atac,dificultatea dezbaterilor etc.

Pe temeiul de drept civil mai exista si alte cauze care impun judecarea cu celeritate; sunt "contestatiile la executarea (art.399 Cod proc.civila)", si "contestatiile in anulare, (cale de atac extraordinara; art.317 si urm. Cod proc.civila)"=D>

Deşi în Codul de procedură civilă român nu este consacrat, în mod expres, principiul celerităţii sau la soluţionării cauzei într-un termen rezonabil, există unele articole care urmăresc realizarea acestui deziderat . De exemplu :
- art.89 alin.1 teza a II-a prevede că în pricinile urgente, înmânarea citaţiei poate avea loc cu mai puţin de 5 zile înaintea termenului de judecată;
- art.114 ind.1 alin.3 prevede că în procesele urgente termenul de judecată va fi stabilit astfel încât, de la data primirii citaţiei, pârâtul să aibă la dispoziţie cel puţin 5 zile;
- art.155 alin.1 dispune că amânarea judecăţii în temeiul învoielii părţilor nu se poate încuviinţa decât o singură dată în cursul instanţei;
- art.156 alin.1 dispune că instanţa va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată;
- art.260 alin.1 prevede că pronunţarea hotărârii se poate amâna cu cel mult 7 zile;
- contestaţia în anulare se judecă de urgenţă şi cu precădere (art.320 alin.1);
- cererile posesorii se judecă de urgenţă şi cu precădere (art.674 alin.3);
- procesele şi cererile în materie comercială se judecă cu precădere, instanţa este datoare să asigure, potrivit legii, realizarea drepturilor şi obligaţiilor procesuale ale părţilor, precum şi desfăşurarea cu celeritate a procesului (art.720 ind.6 alin.1).

Principiul celerităţii sau al termenului rezonabil este consacrat şi de alte acte normative. Astfel, art.271 din Codul Muncii dispune că : „Cererile referitoare la soluţionarea conflictelor de muncă se judecă în regim de urgenţă”. „Termenele de judecată nu pot fi mai mari de 15 zile”. „Procedura de citare a părţilor se consideră legal îndeplinită dacă se realizează cu cel puţin 24 de ore înainte de termenul de judecată”, iar art.273 din acelaşi act normativ prevede că ” Administrarea probelor se face cu respectarea regimului de urgenţă, instanţa fiind în drept să decadă din beneficiul probei admise partea care întârzie în mod nejustificat administrarea acesteia ”.

Va multumesc tuturor pt. raspunsuri.