tulburare de posesie

Art.220 C.pen. „Ocuparea, în întregime sau în parte, fără drept, a unui imobil aflat în posesia altuia, fără consimţământul acestuia sau fără aprobare prealabilă primită în condiţiile legii, ori refuzul de a elibera imobilul astfel ocupat se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani.
Dacă fapta prevăzută în alin.1 se săvârşeşte prin violenţă sau ameninţare ori prin desfiinţarea semnelor de hotar, a reperelor de marcare, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.
Dacă fapta prevăzută în alin.2 se săvârşeşte de două sau mai multe persoane împreună, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 15 ani.
Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală”.
Plângerea se depune la Parchet.

In scopul ocrotirii relatiilor sociale referitoare la posesia asupra bunurilor imobile, legea incrimineaza, potrivit dispozitiilor art 220 din Codul Penal, sub denumirea de tulburare de posesie, fapta ce consta in ocuparea in intregime sau in parte, fara drept, a unui imobil aflat in posesia altuia. Savarsirea unei astfel de infractiuni este pedepsita cu inchisoare, pedeapsa fiind mai aspra in cazul in care ocuparea imobilului se comite prin violenta sau amenintare ori prin desfiintarea sau stramutarea semnelor de hotar.
Pentru a exista tulburare de posesie, trebuie ca ocuparea sa se efectueze fara drept, adica sa nu se faca in baza unui titlu legitim, care sa indreptateasca la luarea in stapanire a imobilului. Daca ocuparea imobilului s-a facut in baza unui astfel de titlu, fapta nu va constitui infractiune. De asemenea, nu va fi vorba de tulburare de posesie nici in cazul in care faptuitorul, fiind in eroare, considera in mod gresit ca este in drept sa ocupe imobilul, lipsindu-i intentia.
Trebuie subliniat faptul ca legea lasa la aprecierea persoanelor vatamate tragerea la raspundere penala a persoanelor vinovate de savarsirea faptelor de tulburare de posesie, acestea fiind raspunzatoare doar daca cel vatamat sesizeaza organul competent.
Plangerea prealabila va fi inaintata Parchetului. Impacarea partilor intervenita in cursul judecatii va avea drept consecinta incetarea procesului penal, iar in cazul unei hotarari de condamnare o astfel de impacare va inlatura raspunderea penala, daca intervine pana la ramanerea definitiva a hotararii instantei judecatoresti.

De asemenea, posesia poate fi aparata si printr-o actiune civila.
Actiunea posesorie este o actiune reala imobiliara prin care posesorul urmareste apararea posesiunii sale "ca o stare" de fapt impotriva oricarei tulburari, mentinerea acestei stari ori redobandirea ei in eventualitatea ca a fost
pierduta.
Dreptul nostru cunoaste doua genuri de actiuni posesorii si anume:
a. actiunea posesorie obisnuita sau in complangere;
b. actiunea posesorie speciala sau in reintegrare.
a. Actiunea in complangere, este utilizata pentru a face sa inceteze orice tulburare a posesiei, de natura sa impiedice exercitiul liber si efectele juridice ale posesiei.
Pentru exercitarea ei, trebuie indeplinite cumulativ trei conditii:
1. sa nu fi trecut mai mult de un an de la tulburare sau deposedare;
2. reclamantul sa faca dovada ca inainte de data tulburarii sau a deposedarii a detinut bunul cel putin un an;
3. posesiunea reclamantului sa fie utila, adica neviciata.
In conditiile articolului 676 Cod procedura civilä, actiunea in complangere poate fi formulata si de catre un detentor precar, cu conditia ca tulburatorul sa nu fie el insusi cel pentru care detine reclamantul.
Sarcina probei apartine in actiunea posesorie in complangere reclamantului.
b. Actiunea posesorie in reintegrare este uzitata pentru apararea posesiei, atunci cand deposedarea sau tulburarea s-au produs prin violenta. Violenta neavand nici o justificare in drept, actiunea in reintegrare poate fi promovata chiar si de catre posesorul de rea-credinta.
Spre deosebire de actiunea posesorie obisnuita - in complangre, exercitiul actiunii in reintegrare este conditionat de indeplinirea unei singure cerinte: sa nu fi trecut mai mult de un an de la tulburare sau deposedare.