Cuvantul persoana, este o noțiune aplicabilă doar omului, dar nu în întregime: copilul mic este doar un candidat la dobândirea persoanei, iar în cazurile patologice, când psihicul adultului se destructurează, rămâne doar atributul de individ; de asemenea, semnificația peiorativă de „individ” exprimă intenția de a sublinia degradarea socială și morală a persoanei devenită simplă ființă biologică.
Minorul pana la varsta de 14 ani si interzisul judecatoresc sunt lipsti de capacitate de exercitiu, adica de a incheia acte juridice. De la 14 la 18 ani minorul are capacitate de exercitiu restransa,cu discernamant in formare, el poate incheia anumite acte singur, acte marunte cotidiene, pentru celelalte are nevoie de incuviintarea ocrotitorului legal, parinte, tutore, curator la nevoie, si autoritatea tutelara.
In materie succesorala, minorul numai in varsta de 16 ani poate testa si numai pt jumatate din avere sa, sau jumatate din cotitatea disponibila.
Oricine se naste cu capacitatea de folosinta adica toti avem drepturi si obligatii, apoi dobandim capacitatea de exercitiu adica putem exercita drepturile si asuma obligatiile.
Persoana fizica este omul, privit individual, ca titular de drepturi si obligatii de la nastere si pana la moarte.
Drepturile copilului sunt recunoscute de la conceptiune, cu conditia de a se naste viu.
Asta din punct de vedere juridic.
Daca vrei sa analizezi din punct de vedere psihologic - cand un copil are constinta EU-lui, cand dobandeste si isi manifesta personalitatea, cand ii este recunoscuta personalitatea sau cand/daca o poate pierde...pe mine m-ai pierdut. :rolleyes:
Chineza
Mary355
In regulamentul 44 din 2001 scrie la cap 1 art.1:
(2) Prezentul regulament nu se aplica pentru:
(a) starea si capacitatea persoanelor fizice.
Ce ... (vezi toată discuția)