Pentru ca ne-am mai antrenat si pe alte topicuri, va propun sa parodiem, cat mai multi (varianta optimista) sau macar unul (varianta pesimisto-realista) o poezie pe zi.
Poezia - tema a zilei o va da primul utilizator care se trezeste - desigur, dintre cei care vor dori sa isi faca inviorarea chinuind ceilalti participanti la topic.
Pentru ca m-am trezit prima (sau mi s-a facut somn mai tarziu, merge si smecheria asta ;) ) astazi tema o dau eu:
Venin si farmec...
de Mihai Eminescu
Venin si farmec port in suflet,
Cu al tau zambet trist ma pierzi,
Caci fermecat sunt de zambirea-ti
Si-nveninat de ochii verzi.
Si nu-ntelegi ca-n al meu suflet
Dureri de moarte tu ai pus —
Cat de frumoasa esti pot spune,
Cat te iubesc nu e de spus!
Stiu ca sunt mereu vinovat,
Dar vina asta nu-i a mea
forumul e fizic limitat,
si a mancat hulpav din ea.
Dar ca sa ma ierti, iti scriu altceva, de care sunt vinovat
Pe rochita-ti alba, proaspat crosetata
De nicaieri, aievea, a aparut o pata.
Stinghera si vadit inoportuna, tacea chitic.
Era précis ca ar fi vrut sa stea , macar un pic.
Tu purtai mandra rochia ta si stateai semeata
Si cand gunoiul il duceai si cand mergeai la piata.
Pana-ntr-o zi cand mandra in oglinda te-ai privit,
Privirea ti-a alunecat si pata ai zarit.
Te-ai bosumflat indata, cu tot cu rujul ce-l purtai
Manute mici incet le framantai si lacrimai.
N-ai mai purtat de-atunci rochita crosetata
Placerea toata ti-a furat-o aceasta mica pata.