Potrivit art.591 C.proc.civ. : „Creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanţă este constatată prin act scris şi este exigibilă, poate solicita înfiinţarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale debitorului, dacă dovedeşte că a intentat acţiune. El poate fi obligat la plata unei cauţiuni în cuantumul fixat de către instanţă” (alin.1).
Acelaşi drept îl are si creditorul a cărui a cărui creanţă nu este constatată în scris, dacă dovedeşte că a intentat acţiune şi depune, o dată cu cererea de sechestru, o cauţiune de jumătate din valoarea reclamată (alin.2).
Instanţa poate încuviinţa sechestrul asigurător chiar dacă creanţa nu este exigibilă, în cazurile în care debitorul a micşorat prin fapta sa asigurările date creditorului sau nu a dat asigurările promise ori atunci când este pericol ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să-şi ascundă ori să-şi risipească averea. În aceste cazuri, creditorul trebuie să dovedească îndeplinirea celorlalte condiţii prevăzute de alin. 1 şi să depună o cauţiune al cărei cuantum va fi fixat de către instanţă”. (alin.3).
a) în prima situaţie, prevăzută de art.591 alin.1 C.proc.civ., creanţa pretinsă de către creditor în procesul principal este ajunsă la termen şi este constatată prin înscris care nu reprezintă, conform legii, titlu executoriu . Ca atare, instanţa va dispune înfiinţarea sechestrului asigurător, dacă creditorul dovedeşte că a intentat acţiunea, adică a declanşat litigiul pe fond, dovada care se face cu certificatul de grefă ce atestă existenţa acestui litigiu .
De asemenea, creditorul trebuie să depună înscrisul care constată creanţa exigibilă , iar instanţa, dacă apreciază că este necesar, îl va obliga la plata unei cauţiuni în cuantumul stabilit de aceasta, în condiţiile art.7231 alin.2 C.proc.civ.
b) în situaţia solicitării sechestrului asigurător potrivit alin.2 al art.591 C.proc.civ., adică atunci când creditorul are o creanţă exigibilă care nu este constatată prin înscris, el trebuie să facă dovada introducerii cererii de chemare în judecată pentru declanşarea procesului pe fond şi a depunerii, odată cu cererea de sechestru, a unei cautiuni de jumătate din valoarea reclamată .
Dovada depunerii cauţiunii se face cu recipisa din care să rezulte consemnarea sumei respective şi împreună cu dovada intentării acţiunii se anexează cererii de sechestru la momentul înregistrării acesteia .
c) Sechestrul asigurător se poate încuviinţa şi în situaţia în care creanţa creditorului nu este exigibilă, dacă debitorul a micşorat prin fapta sa asigurările date creditorului sau nu a dat asigurările promise ori atunci când este pericol ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să-şi ascundă ori să-şi risipească averea (alin.3 art.591 C.proc.civ.) .
Legea prevede că în aceste cazuri, creditorul trebuie să dovedească:
- introducerea cererii de chemare în judecată având ca obiect valorificarea creanţei;
- creanţa să fie constatată prin înscris;
- depunerea unei cauţiuni în cuantumul fixat de instanţă.
Precizez că depunerea cauţiunii este obligatorie şi, nu facultativă. Doar cuantumul acesteia este lăsat la aprecierea judecătorului .