Se plateste taxa judiciara de timbru si timbru judiciar intr-un proces penal pe latura civila?

Nu, nu se plateste.

Despagubirile civile solicitate pe latura civila dintr-un proces penal nu sunt supuse platei taxei judiciare de timbru. Puteti solicita aceste despagubiri, in procesul-penal prin constituirea de parte civila, si indiferent de natura daunelor solicitate - materiale sau morale si de cuantumul acestora, pentru ele nu se achita taxa de timbru.

Codul de procedura penala ofera persoanei vatamate prin infractiune facultatea de a formula o actiune civila impotriva inculpatului si a partii responsabile civilmente, in cursul urmaririi penale sau in fata instantei de judecata, pana la momentul citirii actului de sesizare, cu scutirea platii taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar.

Pe calea actiunii civile, persoana fizica sau juridica poate solicita recunoasterea unui drept subiectiv preexistent, a unuia nou-constituit sau incetarea impiedicarii de catre alta persoana a exercitarii dreptului propriu. Atunci cand existenta sau exercitarea dreptul respectiv sunt afectate se naste posibilitatea legala pentru partea prejudiciata de a cere despagubiri.
Actiunea civila in procesul penal are un caracter accesoriu actiunii penale, putand fi exercitata numai in masura in care actiunea penala poate fi pusa in miscare, numai impotriva inculpatului sau partii responsabile civilmente, respectiv a succesorilor acestora si numai daca sunt intrunite, in mod cumulativ, urmatoarele conditii:

a) Producerea unui prejudiciu material sau moral prin savarsirea infractiunii

Doar anumite tipuri de infractiuni permit constituirea ca parte civila in procesul penal. Actiunea civila nu poate fi exercitata in cadrul oricarui proces penal, intrucat unele infractiuni (precum infractiunile de pericol), prin natura lor, nu pot da nastere unor prejudicii materiale sau morale. In asemenea cazuri, actiunea civila poate fi formulata numai pe cale separata, in cadrul unui proces civil, daca au existat alte eventuale fapte pagubitoare, fara caracter penal, legate de infractiunea respectiva.

Acesta a fost si rationamentul jurisprudential mentinut de-a lungul timpului. Spre exemplu, s-a decis ca inculpatul judecat pentru infractiunea de fals intelectual (art. 289 C. pen.) nu poate fi obligat la plata unor despagubiri in cadrul procesului penal, pentru ca instanta penala a fost sesizata cu judecarea unei fapte penale neproducatoare de pagube materiale. Totodata, s-a hotarat ca nu este posibila constituirea de parte civila in procesul penal in cadrul caruia se analizeaza savarsirea sau nu a infractiunii de conducere a unui autovehicul fara permisul corespunzator categoriei respective, intrucat natura acestei infractiuni nu este compatibila cu producerea unor daune materiale. In aceasta situatie, eventualele prejudicii vor putea fi recuperate de cel vatamat numai pe calea unei actiuni in fata instantei civile. In plus, intr-un recurs dedus judecatii Curtii de Apel Ploiesti s-a decis condamnarea inculpatei pentru savarsirea a doua infractiuni de nerespectare a hotararilor judecatoresti, dar s-a respins cererea de despagubiri formulata de persoana constituita parte civila in procesul penal, cu motivatia ca infractiunea de nerespectare a hotararilor judecatoresti nu este generatoare de prejudicii materiale, fiind indreptata impotriva infaptuirii justitiei. Pentru repararea pagubei suferite, instanta a opinat ca partea civila urmeaza sa se adreseze instantei civile.

b) Existenta legaturii de cauzalitate intre infractiunea savarsita si prejudiciul cerut a fi acoperit

Pentru ca raspunderea civila a inculpatului sau a partii responsabile civilmente sa poata fi angajata in cadrul procesului penal trebuie ca prejudiciul sa fi fost creat prin infractiunea savarsita. Cu alte cuvinte, cauza aparitiei prejudiciului trebuie sa isi aiba originea in fapta de natura penala, lucru care uneori este dificil de dovedit, mai ales in cazul in care prejudiciul se face simtit dupa un interval de timp sau in situatia in care intre infractiune si prejudiciu se interpun diferite circumstante sau actiuni.

Existenta raportului de cauzalitate dintre fapta penala si prejudiciu se analizeaza din perspectiva obiectiva, neavandu-se in vedere latura subiectiva, a vinovatiei, mai precis, atitudinea psihica a persoanei care a savarsit infractiunea. Aspectele de ordin subiectiv pot influenta, insa, stabilirea intinderii raspunderii.

c) Certitudinea prejudiciului

Certitudinea prejudiciului trebuie analizata atat sub aspectul existentei prejudiciului, cat si al posibilitatilor de evaluare a acestuia .

Sub aspectul momentului in care prejudiciul se face simtit, putem distinge intre prejudiciul actual – care a fost constatat si este, deci, cert – si prejudiciul viitor, care se poate considera cert daca este susceptibil de evaluare, iar producerea lui este sigura.

In ceea ce priveste prejudiciul moral, dovedirea existentei acestuia poate fi, uneori, dificila si poate presupune parcurgerea unor probatorii anevoioase; cat priveste estimarea prejudiciului moral, aceasta poate implica o analiza aprofundata.

d) Nerepararea prejudiciului

Anterior exercitarii actiunii civile in cadrul procesului penal, este posibil ca prejudiciul cauzat prin infractiune sa fi fost deja acoperit, in tot sau in parte, de alte persoane decat inculpatul. Asemenea cazuri pot aparea, spre exemplu, atunci cand persoana vatamata primeste o suma de bani de la stat, o indemnizatie de la o societate de asigurare sau o suma de bani platita de niste terti, in dorinta lor de a-l ajuta pe inculpat.

Daca prejudiciul creat prin fapta de natura penala a fost reparat in totalitate inainte de formularea actiunii civile, aceasta nu mai reprezinta o cale de care se mai poate uzita.

Daca prejudiciul cauzat prin infractiune a fost reparat doar partial anterior exercitarii actiunii civile in procesul penal, aceasta poate fi primita de instanta si solutionata in sensul completarii despagubirilor cu diferenta pana la valoarea totala a prejudiciului, dovedita si apreciata astfel de instanta de judecata.

Este important si temeiul in baza caruia prejudiciul a fost acoperit. Astfel, in cazul despagubirilor achitate de un asigurator in baza unui contract de asigurare incheiat intre societatea de asigurari si persoana juridica pagubita pentru bunurile sustrase, asiguratorul se poate subroga in drepturile partii vatamate si se poate constitui parte civila in cadrul procesului penal impotriva inculpatilor, solicitand inapoierea daunelor achitate beneficiarului contractului de asigurare.

In ipoteza in care niste terti au achitat partii vatamate, fara a avea vreo obligatie in acest sens, despagubiri pentru pagubele suferite, cu intentia de a-l ajuta pe inculpat, persoana vatamata nu va mai putea exercita actiunea civila avand acest obiect in cadrul procesului penal, decat, eventual, pentru partea de prejudiciul neacoperita de terti. In schimb, daca tertii au platit aceste despagubiri cu intentia de a o ajuta pe persoana vatamata, atunci aceasta din urma se va putea indrepta cu o actiune civila impotriva inculpatului, pretinzand de la acesta acoperirea totala a prejudiciului cauzat.

e) Existenta manifestarii de vointa a partii vatamate de a fi despagubita

In procesul penal aceasta conditie se realizeaza prin constituirea de parte civila.

Indeplinirea acestei conditii nu este necesara atunci cand actiunea penala se pune in miscare din oficiu

Constituirea de parte civila in cazul infractiunilor pentru care urmarirea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate are drept componenta importanta existenta capacitatii procesuale de exercitiu .
Deci, nu se plateste taxa judiciara de timbru, daca se tine cont de cele de mai sus.