Art. 321 C.P. considera infractiune, "ultrajul contra bunelor moravuri". Din doctrina juridica, rezulta ca "bunele moravuri", reprezinta ansamblul normelor de conduita care s-au conturat in constiinta societatii printr-o experienta si practica indelungata. Intreaga formulare reprezinta nu un concept stiintific ci unul care apartine literaturii de cenaclu, fiind sustinuta numai de subiectivism. Nimeni nu a scris un manual explicit pe elemente de compozitie stabilite pe articole si paragrafe, ce sunt acelea "bunele moravuri". Totodata, nici sintagma "constiinta societatii" nu are o definitie clara si precisa. Se poate doar explica prin conceptele lui Carl Gustav Jung, referitoare la "mentalul colectiv", care conform aceluias savant, inclusiv Gustav le Bon, nu se ridica mai sus de mediocritate. In baza acestei mediocritati, foarte multi oameni sunt condamanti la puscarie, care nu mai este o fictiune literara. Urmarind desfasurarea unor asemenea procese, am constatat ca judecatorii pronuntau sentintele pe aceste spete, bazandu-se pe datul cu parerea, dat ce rezulta din posibilitatile lor intelectuale si culturale de a analiza temeinic - si cand zic temeinic ma refer la un temei stiintific - cauzele respective. Si ce este foarte surprinzator, il reprezinta faptul ca acelas judecator, in doua cauze identice, pronunta sentinte diferite. Cat temei se poate pune pe mintea care formuleaza o asemenea judecata, a respectivului judecator?
Cel mai recent răspuns:
Radu Gabrian , Mediator
23:58, 1 Septembrie 2011