Drepturile aparatorului in faza de urmarire penala

Presupun ca sunteti avocat.;)
De ce nu va exprimati si dvs punctul de vedere.Adica cum considerati dvs.:)

Oricum trebuie sa aveti o atitudine foarte ofensiva in fata organelor de urmarire penala din moment ce ridicati aceste probleme.
Dosarul are caracter secret in faza de urmarire penala.Il puteti studia daca se cere arestarea preventiva.Deci, la instanta.;)

Va astept opinia pe celelalte aspecte .:) dar in acelasi timp va intreb cum veti folosi cele ce se vor expune aici daca veti avea de la ce sa plecati in sustinerea unor lucruri care sa incurce acuzarea ?

avocat Claudiu Lascoschi

Din punctul meu de vedere atata timp cat legiuitorului nu i s-a permis sa faca aceasta ingradire a dreptului la aparare, consider ca ar trebui ca aparatorul sa aiba posibilitatea studierii dosarului si inainte de prezentarea materialului de urmarire penala pentru a putea face o aparare efectiva.
In acest fels-ar putea mai usor ajunge la o solutie echilibrata. Aparatorul trebuie sa reprezinte o reala garantie pentru invinuit. Suntem totusi in cadrul unui proces penal care are ca obiectiv aflarea adevarului asfel incat prin concursul pe care si-l da avocatul organul de urmarire penala va fi in mod real obligat sa stranga probe si in apararea invinuitului.
In ceea ce priveste celelalte intrebari ridicate astept sa descopar opinii ale colegilor nostri fara sa incerc influentarea lor in vreun fel.
Referitor la intrebarea dumneavoastra, nu trebuie sa plecam de la ideea ca aparatorul invinuitului sau inculpatului are menirea de a incurca acuzarea. Rolul lui este acela de a-si proteja clientul care, de cele mai multe or,i nu are pregatirea necesara pentru a-si formula aparari potrivite. Rolul aparatorului aici este acela de a ajuta la disciplinarea conduitei organelor de urmarilre astfel incat sa se reduca riscul pronuntarii unor solutii eronate.
Din acest punct de vedere consider ca este mai greu sa repari decat sa previ. Astfel o solutie de incepere a urmaririi penale provoaca destule inconveniente pe toate planurile : profesional, familiar etc.
Chiar daca se pronunta ulterior o solutie de cenzurare, stresul generat de o astfel de cercetare sa-i zicem - poate putin exagerat - abuziva e destul de greu de reparat.
In contextul in care aparatorul ar putea, pe parcursul urmaririi penale, sa impiedice efectuarea unor acte abuzive poate ca organele de urmarire n-ar mai pronunta solutii cu atata lejeritate pe de-o parte si pe de alta parte nici instantele nu s-ar mai gasi atat de des in situatia anularii actelor de procedura efectuate in mod deficitar si s-ar putea astfel evita intoarerea de mai multe ori a dosarelor pentru refacerea urmaririi penale.
Cred eu ca o astfel de solutie ar mai degreva instantele penale (si asa destul de aglomerate) si s-ar putea atinge mai usor finalitatea procesului penal.

Din punctul meu de vedere atata timp cat legiuitorului nu i s-a permis sa faca aceasta ingradire a dreptului la aparare, consider ca ar trebui ca aparatorul sa aiba posibilitatea studierii dosarului si inainte de prezentarea materialului de urmarire penala pentru a putea face o aparare efectiva.
In acest fels-ar putea mai usor ajunge la o solutie echilibrata. Aparatorul trebuie sa reprezinte o reala garantie pentru invinuit. Suntem totusi in cadrul unui proces penal care are ca obiectiv aflarea adevarului asfel incat prin concursul pe care si-l da avocatul organul de urmarire penala va fi in mod real obligat sa stranga probe si in apararea invinuitului.

ati scris dvs Beri
____________________________________________________________

Organul de urmarire penala trebuie sa isi faca ancheta.
Daca se stie ceea ce a declarat un martor deja organul poate avea probleme, adica sa fie incurcat in aflarea adevarului judiciar.

Deja s-a stabilit ca organul de urmarire penala nu este tocmai impartial in ancheta sa.
Ceea ce ziceti despre rolul organului de urmarire penala este numai teorie in clipa de fata.
Avocatul blocheaza practic ancheta organului cu sau fara voia sa, insa rezultatul este acelasi.

Si nu pot sa nu va intreb : Cum sa disciplinati organul de urmarire penala ?
Personal nu cunosc pe nimeni sa fi reusit acet lucru in cazuri de acuzatii grave.
Puteti actiona in instanta pentru a crea un eventual echilibru intre acuzare si aparare si fara sa vrem ne gandim ca incurcam oraganul daca procedam in acest fel si tot nu il discipinam asa cum ziceti dvs.

Actele abuzive pot fi oprite daca avocatul ajunge la timp si afla rapid acest lucru.
In cazul in care inculpatul este retinut sau arestat incep sa apara probleme si este foarte greu sa controlezi ca si avocat eventualele abuzuri.
Parerea mea este ca nu este simplu ca si avocat sa inhibi abuzurile.Toata treaba este sa ai timp util adica sa nu afli ulterior.
Prin abuzuri inteleg mult mai multe lucruri decat ati expus dvs.

Cateodata, este deosebit de importanta declaratia data de partea ce urmeaza a fi acuzata sau, dupa caz, pusa sub invinuire.Acolo cred ca ar trebui sa aveti mare grija.
Spre exemplu, am cunoscut inculpati recidivisti arestati care in faza recursului se credeau nevinovati si m-am vazut nevoit sa le traduc declaratia data de ei in prezenta unui avocat ales.Nega invinuirea dar o recunostea fara sa stie. A fost foarte surprins sa afle ca ceea ce a declarat reflecta adevarul si totusi era...vinovat...fara sa stie...
Morala este aceea ca avocatul poate avea un rol decisiv...in cursul procesului penal.:)
Ceea ce puteti folosi ca drept al apararii este dreptul la tacere...insa problema este ca acest drept nu se stie daca reflecta adevarul pur...

Refacerea urmaririi penale poate crea foarte mari avantaje pt inculpat.

Eu in continuare astept punctul dvs de vedere fara sa aveti temerea ca veti inluienta vreun coleg avocat ( si nu ma refer la mine).;)

avocat Claudiu Lascoschi

Organul de urmarire penala trebuie sa isi faca ancheta.

Ati scris Dvs si deja se contureaza din acestea o idee care din pacate este receptata de tot mai multi procurori. Ancheta din punctul meu de vedere nu este a procurorului sau a organului de cercetare/urmarire penala. Normal ar fi sa nu avem de-a face nici cu vendete nici cu lucruri vazute in alb si negru. Trebuie sa facem tot posibilul - zic eu - ca oamenii implicati in procesul penal - in special organele care efectueaza/supravegheaza urmarirea penala - sa inteleaga ca scopul lor nu este acela de a gasi vinovati. Riscam sa ne indepartam attfel de la principii fundamentale care guverneaza aceasta materie. Nu putem si nu trebuie sa fim impasibili in conditiile in care vedem ca se denatureaza insasi esenta procesului penal.
"Ancheta procurorului" este ancheta noastra a tuturor. Aflarea adevarului ar trebui sa fie singura motivatie si finalitatea oricarui act de procedura.
Ceea ce declara un martor - mijloc de proba in procesul penal - este just si echitabil sa fie stiut de aparatorul invinuitului astfel putandu-se formula aparari efective.
Ma intreb in conditiile in care un procuror ar fi interesat intr-o cauza (fie si pentru palmares) daca aparatorul invinuitului nu are posibilitatea de a participa la audierea martorului ce garanti reale sunt ca declaratia martorului nu va fi schimbata pentru a se "mula" pe caz in perioada dintre rezolutia de incepere a urmaririi penale si momentul procedural al prezentarii materialului?
Vorbeam intr-adevar despre o disciplinare a organului de urmarire penala. Aceasta se face prin supravegherea atenta (facuta in timp real) de catre aparator a actelor efectuate de acest organ. Cand exista cineva care vegheaza si incearca sa speculeze fiecare greseala a organului de urmarire/cercetare inca din faza incipienta a procesului penal, acesta (organul) va fi mult mai atent la intocmirea/efectuarea actelor de procedura, nemaiavand ragazul si posibilitatea sa "indrepte" pana la prezentarea materialului eventuale neregularitati savarsite fie din comoditate fie din nestiinta. Si aceasta este o garantie in plus pentru cel impotriva caruia s-a inceput urmarirea penala.
In acest sens vorbeam de o "disciplinare" a organului de urmarire penala.
Se rezolva astfel si problema actelor abuzive pentru ca aparatorul este si el vigilent si poate efectiv sa descopere neregulile la timp intrucat i se permite practic sa asiste la

efectuarea oricarui act de urmarire penala

In ceea ce priveste notiunea de abuz lucrurile amintite de mine sunt evocate cu titlu exemplificativ, nicio clipa nu am avut intentia de face o enumerare limitativa.
Oricum eu incercam sa abordez aceasta problema din perspectiva invinuitului, inculpatul avand deja la indemana mai multe garantii.
In fine discutia fiind purtata la nivel principial incerc sa pastrez obiectivitatea desi ma aflu de o parte a baricadei. Desigur ca refacerea urmaririi penale in majoritatea cazurilor profita inculpatului dar totodata ideea de justitie si principiul aflarii adevarului au de suferit. Cu siguranta ca un bun aparator va stii cum sa-l instruiasca pe clientul lui in cazul refacerii urmaririi penale si, in aceste conditii, adevarul va putea fi ascuns mult mai usor (in cazul in care acesta ar fi defavorabil pentru inculpat).
Eu consider ca actualul text legal permite aparatorului invinuitului sa asiste la orice act de procedura care se efectueaza dupa rezolutia de incepere a urmaririi penale deoarece "Ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus". In atare situatie singurul "mister" pentru aparatorul invinuitul ar trebui sa fie actele premergatoare rezolutiei de incepere a urmaririi penale. Aceast lucru confera o garantie suplimentara presupusului faptuitor ca pana nu se strang date suficiente "impotriva" lui sa nu se inceapa urmarirea penala.
In ceea ce priveste aceste acte consider ca in lumina disp. art. 172 alin (1) C proc pen teza a doua " Lipsa aparatorului nu impiedica efectuarea actului de urmarire penala, daca exista dovada ca aparatorul a fost incunostintat de data si ora efectuarii actului " actele efectuate fara incunostintarea aparatorului ar trebui sa fie lovite de nulitate atunci cand prin efectuarea acestora se produce o vatamare a drepturilor si intereselor invinuitului altfel imposibil de inlaturat.

Sunt de acord cu cele exprimate de BERI :

Eu consider ca actualul text legal permite aparatorului invinuitului sa asiste la orice act de procedura care se efectueaza dupa rezolutia de incepere a urmaririi penale deoarece "Ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus". In atare situatie singurul "mister" pentru aparatorul invinuitul ar trebui sa fie actele premergatoare rezolutiei de incepere a urmaririi penale. Aceast lucru confera o garantie suplimentara presupusului faptuitor ca pana nu se strang date suficiente "impotriva" lui sa nu se inceapa urmarirea penala.

Beri a scris corect :

In ceea ce priveste aceste acte consider ca in lumina disp. art. 172 alin (1) C proc pen teza a doua " Lipsa aparatorului nu impiedica efectuarea actului de urmarire penala, daca exista dovada ca aparatorul a fost incunostintat de data si ora efectuarii actului " actele efectuate fara incunostintarea aparatorului ar trebui sa fie lovite de nulitate atunci cand prin efectuarea acestora se produce o vatamare a drepturilor si intereselor invinuitului altfel imposibil de inlaturat.

Si eu zic ca e vorba de nulitatea relativa ( art 192 alin 1 c. pr. pen )
Va recomand sa faceti cerere in scris adresata organului judiciar in sensul ca intelegeti sa asistati la toate actele de efectuate.

Cu privire la celelalte aspecte, se considera ca organul de ancheta este corect si avocatul are dreptul de a se opune prin modalitati legale prevazute de c. pr. pen.
Nu se poate prezuma reaua-credinta a anchetatorului.
Mai este de observat faptul ca ceea ce doriti dvs vor si cei acuzati de fapte grave.
In general cei din lumea interlopa.

Nu cred ca putem vorbi de o denaturare a procesului penal.
Exista prezumtia de nevinovatie care poate opera in conditii de vinovatie indoielnice.
Discutile referitoare la martori pot fi mult prea vaste pentru a le putea discuta.

Problema mea cu organele de ancheta apare atunci cand clientul este arestat intrucat regula este ca orice persoana trebuie cercetata si judecata in stare de libertate.
In aceste cazuri desi le respect dreptul la ancheta ei se supara si invoca ca nu ii las sa isi desfasoare ancheta.De multe ori dosarul nu se afla la ei.

Eu va recomand ca in primul rand sa aveti mare grija la declaratia data de faptuitor sau inculpat intrucat de aici apar adesea cele mai multe probleme.Eu asa merg in cursul anchetei si pot spune ca nu am de ce sa ma plang.

Cu martorii importanta este mai redusa.Evident depinde de la caz la caz.
Daca o persoana este prinsa in flagrant apar alte probleme.

Eu nu pun foarte mare accent pe probatoriu decat atunci cand este vorba de arestare preventiva, caz in care pot studia si dosarul.Si acelasi lucru il poate face orice avocat.
Daca persoana este libera probele nu sunt suficient de clare ( ma refer la infractiuni grave). Organul incerca sa gaseasca probe noi.

Cat priveste aflarea adevarului in cadrul unui proces penal exista adevarul adevarat, realitatea petrecuta si adevarul judiciar, astfel ca, nici eu si nici dvs nu putem schimba acest lucru.In aceasta privinta asa a fost si asa va fi si in viitor.

avocat Claudiu Lascoschi