ART. 215
Înşelăciunea
Inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte
mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine
pentru sine sau pentru altul un folos material injust şi dacă s-a pricinuit o
pagubă, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 12 ani.
Înşelăciunea săvârşită prin folosire de nume sau calităţi mincinoase ori de alte
mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani. Dacă mijlocul
fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind
concursul de infracţiuni.
Inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau
executării unui contract, săvârşită în aşa fel încât, fără această eroare, cel înşelat
nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate, se sancţionează cu
pedeapsa prevăzută în alineatele precedente, după distincţiile acolo arătate. Emiterea unui cec asupra unei instituţii de credit sau unei persoane, ştiind că
pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, precum şi
fapta de a retrage, după emitere, provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice
trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul arătat
în alin. 1, dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului cecului, se sancţionează cu
pedeapsa prevăzută în alin. 2.
Înşelăciunea care a avut consecinţe deosebit de grave se pedepseşte cu
închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
CAP. 2
TENTATIVA ART. 20
Conţinutul tentativei
Tentativa constă în punerea în executare a hotărârii de a săvârşi infracţiunea,
executare care a fost însă întreruptă sau nu şi-a produs efectul.
Există tentativă şi în cazul în care consumarea infracţiunii nu a fost posibilă
datorită insuficienţei sau defectuozităţii mijloacelor folosite, ori datorită
împrejurării că în timpul când s-au săvârşit actele de executare, obiectul lipsea
de la locul unde făptuitorul credea că se află.
Nu există tentativă atunci când imposibilitatea de consumare a infracţiunii
este datorită modului cum a fost concepută executarea.
ART. 21
Pedepsirea tentativei
(1) Tentativa se pedepseşte numai când legea prevede expres aceasta.
(2) Tentativa se sancţionează cu o pedeapsă cuprinsă între jumătatea
minimului şi jumătatea maximului prevăzute de lege pentru infracţiunea
consumată, fără ca minimul să fie mai mic decât minimul general al pedepsei. În
cazul când pedeapsa prevăzută de lege este detenţiunea pe viaţă, se aplică
pedeapsa închisorii de la 10 la 25 de ani.
(3) În cazul persoanei juridice, tentativa se sancţionează cu amendă cuprinsă
între minimul special şi maximul special al amenzii prevăzute de lege pentru
infracţiunea consumată, reduse la jumătate. La această pedeapsă se pot adăuga
una sau mai multe pedepse complementare.
ART. 22
Desistarea şi împiedicarea rezultatului
Este apărat de pedeapsă făptuitorul care s-a desistat ori a împiedicat mai
înainte de descoperirea faptei producerea rezultatului.
Dacă actele îndeplinite până în momentul desistării sau împiedicării
producerii rezultatului constituie o altă infracţiune, se aplică pedeapsa pentru
acea infracţiune.
~ final discuție ~