materiale ajutatoare

Instrucţiuni proprii generale

Elaborate în conformitate cu:

• prevederile art. 41 alin. (2) din Constituţia din 21 noiembrie 1991, republicată;
• prevederile art. 13 lit. e) din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006;
• prevederile art. 15 alin. (1) punctul 3 din H.G. nr. 1.425/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 319/2006.

Conducerea S.C. ... S.A. înţelege că trebuie să se implice în acţiunile privind asigurarea unor locuri de muncă cu nivel cât mai ridicat de securitate şi sănătate în muncă.

Art. 1
Prezentele instrucţiuni proprii cuprind cerinţele necesare pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii în muncă a personalului.

Art. 2
Instrucţiunile proprii au ca scop instituirea de măsuri privind promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii în muncă a lucrătorilor.

Art. 3
Prezentele instrucţiuni proprii se vor revizui periodic şi vor fi modificate ori de câte ori este necesar, ca urmare a modificărilor de natură legislativă survenite la nivel naţional, a schimbărilor intervenite în tehnologia de lucru şi particularităţilor metodelor de lucru care urmează a fi reglementate din punctul de vedere al SSM.

Art. 4
În cadrul societăţii, procesul de muncă este tratat ca un sistem, compus din următoarele elemente ce interacţionează: executantul, sarcina de muncă, mijloacele de producţie, mediul de muncă, locul de muncă.

Art. 5
(1) În cadrul propriilor responsabilităţi, angajatorul va lua măsurile necesare pentru protejarea securităţii şi sănătăţii salariaţilor, inclusiv pentru activităţile de prevenire a riscurilor profesionale, de informare şi pregătire, precum şi pentru punerea în aplicare a organizării protecţiei muncii şi mijloacelor necesare acesteia.

(2) La adoptarea şi punerea în aplicare a măsurilor prevăzute la alin. (1) se va ţine seama de următoarele principii generale de prevenire:
a) evitarea riscurilor;
b) evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;
c) combaterea riscurilor la sursă;
d) adaptarea muncii la om, în special în ceea ce priveşte proiectarea locurilor de muncă şi alegerea echipamentelor şi metodelor de muncă şi de producţie, în vederea atenuării, cu precădere, a muncii monotone şi a muncii repetitive, precum şi a reducerii efectelor acestora asupra sănătăţii;
e) luarea în considerare a evoluţiei tehnicii;
f) înlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu ceea ce este mai puţin periculos;
g) planificarea prevenirii;
h) adoptarea măsurilor de protecţie colectivă cu prioritate faţă de măsurile de protecţie individuală;
i) aducerea la cunoştinţa salariaţilor a instrucţiunilor corespunzătoare.

Capitolul 1
Încadrarea şi repartizarea personalului pe locuri de muncă

Art. 6
(1) Contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze muncă pentru şi sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remuneraţii denumite salariu.
(2) Contractul individual de muncă se încheie în baza consimţământului părţilor, în forma scrisă, în limba română.

Art. 7
O persoana poate fi angajată în cadrul S.C. ... S.A. numai în baza unui certificat medical, care constată faptul că cel în cauză este apt pentru prestarea muncii respective.

Art. 8
La repartizarea în muncă a tinerilor şi a persoanelor cu diverse infirmităţi vor fi respectate reglementările în vigoare privind angajarea acestor categorii de personal.

Capitolul 2
Obligaţiile angajatorului

Art. 9
Angajatorul are următoarele obligaţii:
a) să ia măsurile necesare pentru acordarea primului-ajutor, stingerea incendiilor şi evacuarea lucrătorilor;
b) să stabilească legăturile necesare cu serviciile specializate, îndeosebi în ceea ce priveşte primul-ajutor, serviciul medical de urgenţă, salvare şi pompieri;

Notă
Pentru aplicarea prevederilor art. 9 lit. a) şi b), angajatorul desemnează lucrătorii care aplică măsurile de prim-ajutor, de stingere a incendiilor şi de evacuare a lucrătorilor.

c) să informeze, cât mai curând posibil, toţi lucrătorii care sunt sau pot fi expuşi unui pericol grav şi iminent despre riscurile implicate de acest pericol, precum şi despre măsurile luate ori care trebuie să fie luate pentru protecţia lor;
d) sa ia măsuri şi să furnizeze instrucţiuni pentru a da lucrătorilor posibilitatea să oprească lucrul şi/sau să părăsească imediat locul de muncă şi să se îndrepte spre o zonă sigură, în caz de pericol grav şi iminent;
e) să nu impună lucrătorilor reluarea lucrului în situaţia în care încă există un pericol grav şi iminent, în afara cazurilor excepţionale şi pentru motive justificate.

Capitolul 3
Dotarea cu echipament individual de protecţie (EIP)

Art. 10
Se va face în conformitate cu prevederile H.G. nr. 1.048/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea de către lucrători a echipamentelor individuale de protecţie la locul de muncă (M.Of. nr. 722 din 23 august 2006).

Art. 11
Orice echipament individual de protecţie trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a) să fie corespunzător pentru riscurile implicate, fără să conducă el însuşi la un risc mărit;
b) să corespundă condiţiilor existente la locul de muncă;
c) să ia în considerare cerinţele ergonomice şi starea sănătăţii lucrătorului;
d) să se potrivească în mod corect persoanei care îl poartă, după toate ajustările necesare.

Art. 12
EIP se distribuie gratuit de către angajator, care asigură buna sa funcţionare şi o stare de igienă satisfăcătoare prin intermediul întreţinerii, reparării şi înlocuirilor necesare.

Art. 13
(1) EIP este, în principiu, destinat purtării de către o singură persoană.
(2) Dacă împrejurările impun purtarea EIP de către mai multe persoane, se iau măsuri corespunzătoare pentru a se asigura că această utilizare nu creează diferiţilor utilizatori nicio problemă de sănătate sau de igienă.

Art. 14
Angajatorul informează mai întâi lucrătorul despre riscurile împotriva cărora îl protejează purtarea EIP.

Art. 15
Angajatorul asigură instruirea lucrătorului şi, dacă este cazul, organizează antrenamente pentru modul de purtare a EIP.

Art. 16
(1) EIP poate fi utilizat numai în scopurile specificate şi în conformitate cu fişa de instrucţiuni, cu excepţia împrejurărilor specifice şi excepţionale.
(2) Instrucţiunile trebuie să fie pe înţelesul lucrătorilor.

Capitolul 4
Protecţia împotriva incendiilor şi exploziilor

Art. 17
(1) Angajatorul stabileşte, prin dispoziţii scrise, responsabilităţile şi modul de organizare pentru apărarea împotriva incendiilor în unitatea sa, le actualizează ori de câte ori apar modificări şi le aduce la cunoştinţa salariaţilor, utilizatorilor şi oricăror alte persoane interesate.
(2) Angajatorul asigură identificarea şi evaluarea riscurilor de incendiu din unitate şi asigură corelarea măsurilor de apărare împotriva incendiilor cu natura şi nivelul riscurilor.

Art. 18
(1) Fiecare salariat are, la locul de muncă, următoarele obligaţii principale:
a) să respecte regulile şi măsurile de apărare împotriva incendiilor, aduse la cunoştinţă, sub orice formă, de către administrator;
b) să utilizeze substanţele periculoase, instalaţiile, utilajele, maşinile, aparatura şi echipamentele potrivit instrucţiunilor tehnice, precum şi celor date de administrator;
c) să nu efectueze manevre nepermise sau modificări neautorizate ale sistemelor şi instalaţiilor de apărare împotriva incendiilor;
d) să comunice, imediat după constatare, conducătorului locului de muncă orice încălcare a normelor de apărare împotriva incendiilor sau a oricărei situaţii stabilite de acesta ca fiind un pericol de incendiu, precum şi orice defecţiune sesizată la sistemele şi instalaţiile de apărare împotriva incendiilor;
e) să coopereze cu salariaţii desemnaţi de administrator, care au atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor, în vederea realizării măsurilor de apărare împotriva incendiilor;
f) să acţioneze, în conformitate cu procedurile stabilite la locul de muncă, în cazul apariţiei oricărui pericol iminent de incendiu;
g) să furnizeze persoanelor abilitate toate datele şi informaţiile de care are cunoştinţă, referitoare la producerea incendiilor.
(2) În caz de incendiu, oricare salariat trebuie să acorde ajutor, când şi cât este raţional posibil, semenilor aflaţi în pericol sau în dificultate, din proprie iniţiativă ori la solicitarea victimei, a reprezentanţilor autorităţilor administraţiei publice, precum şi a personalului serviciilor de urgenţă.

Art. 19
Periodic, angajatorul verifică dacă salariaţii cunosc şi respectă instrucţiunile necesare privind măsurile de apărare împotriva incendiilor.

Capitolul 5
Organizarea locului de muncă

Art. 20
Amenajarea locului de muncă trebuie astfel realizată încât să ofere utilizatorilor confort şi libertate de mişcare şi să diminueze, în măsura maxim posibilă, riscurile de natură vizuală şi mentală.

Art. 21
În spaţiile de lucru se va asigura un iluminat corespunzător (natural, artificial sau mixt).

Art. 22
Geamurile şi piesele de cristal sau semicristal din componenţa mobilierului vor fi întregi, fără spărturi, crăpături sau bucăţi lipsă. Marginile acestora trebuie să fie şlefuite, fără porţiuni tăioase sau zgrunţuroase.

Art. 23
Orice obiect de mobilier va fi finisat corespunzător, pentru a nu provoca accidente.

Art. 24
Periodic va fi verificată stabilitatea pieselor de mobilier.

Art. 25
Posturile de muncă trebuie concepute şi amenajate astfel încât să permită unor persoane diferite să realizeze o gamă diversă de sarcini de muncă, într-un mod confortabil şi eficace, la nivelul de performanţe cerut.

Art. 26
Amenajarea posturilor de muncă trebuie să permită adaptarea acestora la schimbări de cerinţe şi situaţii.

Art. 27
Locul de muncă trebuie să permită o bună corelare între caracteristicile antropofuncţionale ale utilizatorilor şi munca lor prin asigurarea posibilităţilor de reglare a diferitelor elemente componente ale acestuia.

Art. 28
Înainte de începerea lucrului, conducătorul locului de muncă este obligat să ia toate măsurile necesare asigurării condiţiilor normale şi sigure privind securitatea muncii pentru salariaţii din subordine.

Art. 29
Utilizatorii trebuie să aibă posibilităţi de modificare a poziţiei de lucru, în timpul activităţii.

Art. 30
Înaintea începerii lucrului, conducătorul locului de muncă este obligat să se asigure dacă:
• salariaţii din subordine au instructajul de protecţie a muncii efectuat în termen,
• salariaţii sunt apţi de lucru,
• salariaţii poartă echipamentul de lucru sau de protecţie, dacă este cazul.

Art. 31
Salariaţii vor executa numai lucrările încredinţate şi numai pe acelea pentru care sunt calificaţi, instruiţi şi autorizaţi.

Art. 32
(1) Conductorii electrici şi cablurile trebuie să respecte următoarele condiţii:
a) să nu prezinte risc de electrocutare la trecerea pe planul de lucru sau pe sol;
b) să aibă o lungime suficientă pentru a se adapta la nevoile reale şi previzibile ale utilizatorilor, inclusiv în cazul unei reamenajări a încăperii;
c) să asigure accesul uşor, iar întreţinerea să se efectueze fără întreruperea activităţii;
d) cablajul trebuie să corespundă întregului domeniu de reglare a planurilor de lucru.
(2) Conductorii electrici nu vor traversa căile de acces fără a fi protejaţi împotriva deteriorărilor mecanice.

Capitolul 6
Obligaţiile conducătorului locului de muncă şi ale executantului

Art. 33
Conducătorul locului de muncă are următoarele obligaţii:
• să verifice vizual la începerea lucrului existenţa şi starea tehnică a protectorilor şi/sau dispozitivelor de protecţie, a aparatelor de măsură şi control şi să ia măsuri pentru înlăturarea eventualelor deficienţe constatate;
• să repartizeze salariaţii din subordine numai la activităţile pentru care aceştia posedă pregătirea corespunzătoare şi numai după instruirea tehnică şi de protecţie a muncii;
• să nu permită desfăşurarea oricărei sarcini de muncă de către salariaţii aflaţi într-o stare psiho-fiziologică necorespunzătoare;
• să ia măsuri pentru asigurarea igienei, ordinii şi curăţeniei la locul de muncă, şi să menţină permanent libere căile de acces şi/sau circulaţie din incinta societăţii;
• să urmărească pe toata durata timpului de lucru menţinerea în stare corespunzătoare a căilor de acces şi evacuare şi a iluminatului;
• să oprească imediat procesul de muncă în cazul apariţiei unor pericole iminente de accidentare sau de producere a avariilor;
• în cazul producerii unui accident de muncă, să ia măsuri de acordare a primului-ajutor şi să informeze conducerea societăţii, corect şi complet, asupra celor întâmplate;
• să verifice existenţa semnalizării de securitate şi/sau sănătate la locurile de muncă, în conformitate cu Cerinţele minime generale din 26 iulie 2006, pentru semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate la locul de muncă;
• să interzică folosirea de improvizaţii la utilizarea echipamentelor tehnice, indiferent de natura lor;
• să ia măsuri pentru menţinerea în stare de curăţenie a zonelor din jurul echipamentelor tehnice;
• să ia orice măsuri, în cadrul activităţii sale la locul de muncă, pentru prevenirea accidentelor şi îmbolnăvirilor profesionale.

Art. 34
Conducătorii locurilor de muncă sunt obligaţi să coordoneze activitatea, în aşa fel încât să nu expună la pericole de accidentare sau îmbolnăvire profesională atât persoana proprie, cât şi pe celelalte persoane participante la procesul de muncă.

Art. 35
Pentru ca salariatul să îşi desfăşoare în siguranţă activitatea la locul de muncă este obligat să respecte dispoziţiile primite din partea conducătorului locurilor de muncă, atribuţiile şi obligaţiile specifice postului pe care îl ocupă, cerinţele specifice fiecărui echipament tehnic în parte, prezentate în cele ce urmează.

Art. 36
Salariaţii sunt obligaţi să îşi desfăşoare activitatea în aşa fel încât să nu expună la pericole de accidentare sau îmbolnăvire profesională atât persoana proprie, cât şi pe celelalte persoane participante la procesul de muncă.

Art. 37
Pentru desfăşurarea proceselor de muncă în condiţii de securitate şi sănătate în muncă, salariaţii sunt obligaţi:
• să verifice înainte de începerea lucrului dacă echipamentele tehnice pe care le vor utiliza sunt în stare tehnică corespunzătoare;
• să aducă la cunoştinţa conducătorului locului de muncă eventualele defecţiuni constatate;
• să nu părăsească locul de muncă fără aprobare, decât în cazul în care, din cauza unor defecţiuni apărute neaşteptat, i s-ar pune in pericol viaţa sau integritatea fizică;
• să nu părăsească locul de muncă atunci când echipamentele tehnice se află în stare de funcţionare;
• să nu utilizeze echipamentele tehnice pentru alte operaţii decât cele pentru care au fost proiectate şi numai cu respectarea parametrilor funcţionali prevăzuţi în Cartea tehnică;
• să respecte tehnologia de lucru şi instrucţiunile de protecţie a muncii la locul de muncă;
• să utilizeze echipamentul individual de protecţie corespunzător activităţii pe care o desfăşoară;
• să menţină curăţenia la locul de muncă;
• să nu introducă sau să consume băuturi alcoolice în incinta societăţii;
• să nu fumeze decât în locurile special amenajate;
• să respecte disciplina la locul de muncă;
• să acorde primul-ajutor în cazul producerii unui accident de muncă;
• să înştiinţeze imediat conducătorul locurilor de muncă despre producerea unui accident de muncă şi să nu schimbe starea de fapt a evenimentului, decât numai dacă aceasta se impune, pentru a limita efectele produse de eveniment.

Art. 38
De asemenea, personalul angajat este obligat:
• să-şi însuşească măsurile de protecţia muncii;
• să se prezinte la lucru înaintea orei de începere a programului pentru a avea timp să-şi ia toate măsurile necesare de verificare din punct de vedere al protecţiei muncii;
• la terminarea programului de lucru să facă ordine şi curăţenie la locul de muncă şi să aducă la cunoştinţa conducătorului de muncă eventualele defecţiuni ale maşinilor, utilajelor si instalaţiilor pe care le deservesc.

Art. 39
(1) Este strict interzis salariaţilor să intervină în vederea remedierii oricărei defecţiuni apărute la instalaţia electrică, indiferent de simplitatea operaţiunii. În astfel de cazuri, au obligaţia să anunţe superiorul direct care va lua măsurile necesare în vederea remedierii.

Art. 40
Se interzice ca salariaţii să intervină pentru remedierea defecţiunilor, curăţare sau revizii la echipamentele tehnice aflate în funcţiune sau sub tensiune.

Art. 41
Folosirea instalaţiilor, precum şi a sculelor necorespunzătoare la deservirea utilajelor sau maşinilor este interzisă cu desăvârşire.

Art. 42
Prezentarea la locul de muncă într-o stare fizică şi/sau psihică necorespunzătoare este interzisă.

Art. 43
Salariaţii sunt obligaţi să păstreze în bune condiţii amenajările efectuate de angajator, să nu le deterioreze şi să nu le descompleteze ori să sustragă componente ale acestora.

Capitolul 7
Efortul fizic

Art. 44
Pentru prevenirea riscurilor determinate de efortul fizic, trebuie evitate:
• poziţiile de muncă vicioase şi/sau fixe;
• mişcările extreme;
• mişcările bruşte;
• mişcările repetitive.

În acest sens, angajatorul asigură:
• evaluarea riscurilor pentru securitatea şi sănătatea angajaţilor;
• respectarea criteriilor ergonomice privind proiectarea locurilor de muncă şi a activităţii;
• instruirea şi formarea adecvată a angajaţilor privind modul de desfăşurare a activităţilor profesionale, apelând la specialişti din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.

De asemenea, supravegherea sănătăţii lucrătorilor este asigurată de către medicii specialişti de medicină a muncii în conformitate cu prevederile H.G. nr. 355 din 11 aprilie 2007 privind supravegherea sănătăţii lucrătorilor.

Capitolul 8
Instruirea lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă

Procedura instruirii lucrătorilor din punct de vedere al SSM s-a stabilit în conformitate cu prevederile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 319/2006: „Angajatorul trebuie să asigure condiţii pentru ca fiecare lucrător să primească o instruire suficientă şi adecvată în domeniul SSM, în special sub forma de informaţii şi instrucţiuni de lucru, specifice locului de muncă şi postului”.

Art. 45
(1) Instruirea lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă la nivelul societăţii se efectuează în timpul programului de lucru.
(2) Perioada în care se desfăşoară instruirea prevăzută la alin. (1) este considerată timp de muncă.

Art. 46
Instruirea lucrătorilor în domeniul SSM cuprinde 3 faze:
a) instruirea introductiv-generală;
b) instruirea la locul de muncă;
c) instruirea periodică.

Art. 48
La instruirea personalului în domeniul SSM vor fi folosite mijloace, metode şi tehnici de instruire, cum ar fi: expunerea, demonstraţia, studiul de caz, vizionări de filme, diapozitive, proiecţii, instruire asistată de calculator.

Art. 49
Angajatorul asigură baza materială corespunzătoare unei instruiri adecvate.

Art. 50
(1) Rezultatul instruirii lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă se consemnează în fişa de instruire individuală, cu indicarea materialului predat, a duratei şi datei instruirii.
(2) Completarea fişei de instruire individuală se va face imediat după verificarea instruirii.
(3) După efectuarea instruirii, fişa de instruire individuală se semnează de către lucrătorul instruit şi de către persoanele care au efectuat şi au verificat instruirea.
(4) Fişa de instruire individuală va fi păstrată de către conducătorul locului de muncă şi va fi însoţită de o copie a fişei de aptitudini, completată de către medicul de medicină a muncii în urma examenului medical la angajare.

Art. 51
(1) Pentru lucrătorii din întreprinderi şi/sau unităţi din exterior, care desfăşoară activităţi pe baza de contract de prestări de servicii în societate, angajatorul va asigura instruirea lucrătorilor privind activităţile specifice societăţii, riscurile pentru SSM, precum şi măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie la nivelul societăţii, în general.
(2) Instruirea prevăzută la alin. (1) se consemnează în fişa de instruire colectivă.
(3) Fişa de instruire colectivă se întocmeşte în două exemplare, din care un exemplar se va păstra de către angajator şi un exemplar se păstrează de către angajatorul lucrătorilor instruiţi sau, în cazul vizitatorilor, de către conducătorul grupului.
(4) Reprezentanţii autorităţilor competente în ceea ce priveşte controlul aplicării legislaţiei referitoare la SSM (inspectorii de muncă din cadrul inspectoratelor teritoriale de muncă) vor fi însoţiţi de către un reprezentant desemnat de către angajator, fără a se întocmi fişa de instructaj.

Instruirea introductiv-generală
Art. 52
Instruirea introductiv-generală se face la angajarea lucrătorilor.

Art. 53
Scopul instruirii introductiv-generale este de a informa despre activităţile specifice societăţii, riscurile pentru SSM, precum şi măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie la nivelul societăţii, în general.

Art. 54
Instruirea introductiv-generală se face de către serviciul extern de prevenire şi protecţie.

Art. 55
Instruirea introductiv-generală se face individual sau în grupuri de cel mult 20 de persoane.

Art. 56
Durata instruirii introductiv-generale este de 8 ore.

Art. 57
(1) În cadrul instruirii introductiv-generale se vor expune, în principal, următoarele probleme:
a) legislaţia de securitate şi sănătate în muncă;
b) consecinţele posibile ale necunoaşterii şi nerespectării legislaţiei de securitate şi sănătate în muncă;
c) riscurile de accidentare şi îmbolnăvire profesională specifice unităţii;
d) măsuri la nivelul întreprinderii şi/sau unităţii privind acordarea primului-ajutor, stingerea incendiilor şi evacuarea lucrătorilor.
(2) Conţinutul instruirii introductiv-generale trebuie să fie în conformitate cu tematica aprobată de către angajator.

Art. 58
(1) Instruirea introductiv-generală se va finaliza cu verificarea însuşirii cunoştinţelor pe bază de teste.
(2) Rezultatul verificării va fi consemnat în fişa de instruire.
(3) Lucrătorii nu vor putea fi angajaţi dacă nu şi-au însuşit cunoştinţele prezentate în instruirea introductiv-generală.

Instruirea la locul de muncă
Art. 59
(1) Instruirea la locul de muncă se face după instruirea introductiv-generală şi are ca scop prezentarea riscurilor pentru SSM, precum şi a măsurilor şi activităţilor de prevenire şi protecţie la nivelul fiecărui loc de muncă, post de lucru şi/sau fiecărei funcţii exercitate.
(2) Instruirea la locul de muncă se face tuturor salariaţilor noi, precum şi la schimbarea locului de muncă în cadrul societăţii.

Art. 60
(1) Instruirea la locul de muncă se face de către conducătorul direct al locului de muncă, în grupe de maximum 20 de persoane.
(2) Fişa de instruire se păstrează de către conducătorul locului de muncă.

Art. 61
(1) Durata instruirii la locul de muncă depinde de riscurile pentru securitate şi sănătate în muncă, precum şi de măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie la nivelul fiecărui loc de muncă, post de lucru şi/sau fiecărei funcţii exercitate.
(2) Durata instruirii la locul de muncă este de 8 ore.

Art. 62
(1) Instruirea la locul de muncă se va efectua pe baza tematicilor întocmite de către serviciul extern de prevenire şi protecţie şi aprobate de către angajator, care vor fi păstrate la persoana care efectuează instruirea.
(2) Instruirea la locul de muncă va cuprinde:
a) informaţii privind riscurile de accidentare şi îmbolnăvire profesională specifice locului de muncă şi/sau postului de lucru;
b) prevederile instrucţiunilor proprii elaborate pentru locul de muncă şi/sau postul de lucru;
c) măsuri la nivelul locului de muncă şi/sau postului de lucru privind acordarea primului-ajutor, stingerea incendiilor şi evacuarea lucrătorilor;
d) prevederi ale reglementărilor de securitate şi sănătate în muncă privind activităţi specifice ale locului de muncă şi/sau postului de lucru;
e) instruirea la locul de muncă include demonstraţii practice privind activitatea pe care persoana respectivă o va desfăşura şi exerciţii practice privind utilizarea EIP, a mijloacelor de alarmare, intervenţie, evacuare şi de prim-ajutor.

Instruirea periodică
Art. 63
Instruirea periodică se face tuturor lucrătorilor şi are drept scop reîmprospătarea şi actualizarea cunoştinţelor în domeniul SSM.

Art. 64
(1) Instruirea periodică se efectuează de către conducătorul locului de muncă.
(2) Intervalul dintre două instruiri periodice va fi de 3 luni.
(3) Pentru personalul tehnico-administrativ intervalul dintre două instruiri periodice va fi de 6 luni.
(4) Verificarea instruirii periodice se face de către serviciul extern de prevenire şi protecţie, care va semna fişele de instruire ale lucrătorilor, confirmând astfel că instruirea a fost făcută corespunzător.
(5) Instruirea periodică se completează cu demonstraţii practice.

Art. 65
Instruirea periodică se face suplimentar celei programate în următoarele cazuri:
a) când un lucrător a lipsit peste 30 de zile lucrătoare;
b) când au apărut modificări ale prevederilor de SSM privind activităţi specifice ale locului de muncă şi/sau postului de lucru sau ale instrucţiunilor proprii, inclusiv datorită evoluţiei riscurilor sau apariţiei de noi riscuri în unitate;
c) la reluarea activităţii după accident de muncă;
d) la executarea unor lucrări speciale;
e) la introducerea unui echipament de muncă sau a unor modificări ale echipamentului existent;
f) la modificarea tehnologiilor existente sau procedurilor de lucru;
g) la introducerea oricărei noi tehnologii sau a unor proceduri de lucru.

Art. 66
Durata instruirii periodice este de 8 ore.

Art. 67
Instruirea periodică se va efectua pe baza tematicilor întocmite de către serviciul extern de prevenire şi protecţie şi aprobate de către angajator, tematici care vor fi păstrate la persoana care efectuează instruirea.

Capitolul 9
Procedura în cazul pericolului grav şi iminent de accidentare

Starea de pericol grav şi iminent de accidentare poate fi constatată de către orice lucrător din cadrul societăţii, precum şi de către serviciul extern de prevenire şi protecţie cu care întreprinderea şi/sau unitatea a încheiat contract.

Art. 68
La constatarea stării de pericol grav şi iminent de accidentare se vor lua imediat următoarele măsuri de securitate:
a) oprirea echipamentului de muncă şi/sau activităţii;
b) evacuarea personalului din zona periculoasă;
c) anunţarea serviciilor specializate;
d) anunţarea conducătorilor ierarhici;
e) eliminarea cauzelor care au condus la apariţia stării de pericol grav şi iminent.

Art. 69
(1) În vederea realizării măsurilor prevăzute la art. 68 lit. a), angajatorul desemnează, prin decizie, lucrătorii care trebuie să oprească echipamentele de muncă şi va asigura instruirea acestora.
(2) În vederea realizării măsurilor precizate la art. 68 lit. b), angajatorul:
a) întocmeşte planul de evacuare a lucrătorilor;
b) afişează planul de evacuare la loc vizibil;
c) instruieşte lucrătorii în vederea aplicării planului de evacuare şi verifică modul în care şi-au însuşit cunoştinţele.
(3) În vederea realizării măsurilor precizate la art. 68 lit. c), angajatorul:
a) desemnează lucrătorii care trebuie să contacteze serviciile specializate şi îi instruieşte în acest sens;
b) asigură mijloacele de comunicare necesare contactării serviciilor specializate.
(4) În vederea realizării măsurilor precizate la art. 68 lit. d), angajatorul stabileşte modul operativ de anunţare la
nivel ierarhic superior.
(5) În vederea realizării măsurilor precizate la art. 68 lit. e), angajatorul:
a) desemnează lucrătorii care au capacitatea necesară să elimine starea de pericol grav şi iminent şi asigură
instruirea şi dotarea lor cu mijloace tehnice necesare intervenţiei;
b) stabileşte serviciile specializate care pot interveni.

Capitolul 10
Comunicarea evenimentelor

Eveniment – accidentul care a antrenat decesul sau vătămări ale organismului, produs în timpul procesului de muncă ori în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, situaţia de persoană dată dispărută sau accidentul de traseu ori de circulaţie, în condiţiile în care au fost implicate persoane angajate, incidentul periculos, precum şi cazul susceptibil de boală profesională sau legată de profesiune.

Art. 70
Orice eveniment va fi comunicat de îndată angajatorului, de către conducătorul locului de muncă sau de orice altă persoană care are cunoştinţă despre producerea acestuia.

Art. 71
Dacă printre victimele evenimentului se află şi lucrători ai altor angajatori, evenimentul va fi comunicat şi angajatorilor acestora.

Art. 72
(1) Angajatorul va lua măsurile necesare pentru a nu se modifica starea de fapt rezultată din producerea evenimentului, până la primirea acordului din partea organelor care efectuează cercetarea, cu excepţia cazurilor în care menţinerea acestei stări ar genera producerea altor evenimente, ar agrava starea accidentaţilor sau ar pune în pericol viaţa lucrătorilor şi a celorlalţi participanţi la procesul muncii.
(2) În situaţia în care este necesar să se modifice starea de fapt rezultată din producerea evenimentului, se vor face, după posibilităţi, schiţe sau fotografii ale locului unde s-a produs, se vor identifica şi se vor ridica orice obiecte care conţin sau poartă o urmă a evenimentului; obiectele vor fi predate organelor care efectuează cercetarea şi vor constitui probe în cercetarea evenimentului.