Prestigiul profesiei de avocat

Cand avocatura va redeveni o profesie si nu un "titlu", atunci, probabil, lucrurile vor lua o alta turnura.
Din pacate, sunt foarte multi avocati care habar'n-au ce-nseamna o lege organica, o procedura, care este diferenta intre contraventie si infractiune, etc., platind alti colegi pentru a le redacta o actiune. NImeni nu le stie pe toate, insa te doare sufletul cand auzi asa ceva. Pentru "cativa" sufera "intregul".
Va fi foarte greu ca imaginea de avocat sa redevina ce a fost odata.
Auzi "veteranii" povestind cu nostalgie despre vremurile in care se invata carte, se faceau conferinte de stagiu, stateau ore in sir in arhivele instantei pentru a studia un dosar...
Greseala noastra? Ne-am nascut prea tarziu! (unii):sorry:

avocat_lascoschi@yahoo.com a scris:

Prestigiul profesiei de avocat cum ar putea fi aparata in modul cel mai concret ?
Exista oare riscul de a fi afectata ?
Prestigiul avocatiilor privit la modul general se confunda sau nu cu prestigiul profesiei de avocat ?
Adica este vorba un tot general consacrat la nivel institutional sau este vorba doar de norme juridice de protectie fara aplicare concreta ( adica numai pe hartie) asa cum se intampla adesea in Romania ?
Se spune ca practica ne omoara.:(

Ma intreb daca poate sa raspunda cineva la aceste intrebari.
=D>:oops: Este un subiect vast si tine de fiecare dintre noi sa aparam prestigiul profesiei noastre !
Profesia noastra este zilnic afectata de magistratii care discuta pe langa dosar, care nu citesc dosarul, care reped nefondat avocatii in sedinte, etc, etc.
Este o profesie nobila si trebuie aparata mai ales prin luarea unor decizii mult mai aficiente si practice in raporturile dintre UNBR si MJ, cat mai ales trebuie extinse drepturile avocatilor de a legaliza si sau autentifica anumite acte de vanzare cumparare, de institutionalizat cat de curand si avocatul de familie etc etc.
Toate celelalte profesii juridice ne-au luat-o inainte cu organizarea si impunerea drepturilor si avantajelor profesionale, numai noi stam si constatam ca pe zi ce trece deteriorarea atitudinii autoritatilor, a justitiabililor si a anumitor magistrati fata de ceea ce inseamna avocatul roman
Sunt foarte multe de facut si de aceea de noi avocatii depinde daca dorim sau nu sa ne impunem si mentine prestigiul profesiei noastre.

avocat Claudiu Lascoschi

Stimata colega Eva Carbunaru, lucrurile de care ati vorbit intr-un sens pozitiv se intampla si astazi.
Exista avocati care studiaza dosarele in arhive sau fac copii xerox dupa ele si le studiaza in alta locatie.
Au fost si perioade in care nu aveai loc in salile de biblioteca.Era plin de avocati.

Problema care cred eu ca afecteaza in mod grav preocuparea avocatilor catre studierea dosarului o constituie onorariul.
Oricat de constiincios ar fi un tanar avocat, la un moment dat acesta ajunge la concluzia ca munceste mai putin decat este platit si acest lucru ii afecteaza randamentul profesional.

Profesia de avocat trebuie sa revina la standardele din perioada interbelica sub aspectul respectului clientului fata de avocat.Acest lucru poate fi facut printr-o implicare activa din partea persoanelor cu atributii statutare.
Nu am vazut nicio emisiune la TV prin care sa se explice oamenilor anumite aspecte legate de munca avocatilor.
Justitiabilul nu crede ca avocatul munceste in adevaratul sens al cuvantului.El nu considera ca studierea unor inscrisuri constituie munca ( o parte dintre ei cred ca munca o face cel ce da cu sapa).
Nu considera ca redactarea unei actiuni considera o munca.Unele actiuni nu sunt chiar usor de redactat.
Pledoaria vor sa o faca asa cum cred ei ca ar fi bine fara nicio legatura cu textele de lege aplicabile din cauza.

In procesele penale oamenii nu inteleg de ce trebuie sa plateasca un avocat ca sa vorbeasca din moment ce si ei pot sa vorbeasca.:stunned:
Sau de ce sa plateasca mai mult decat considera ei pentru ca avocatul sa pledeze in instanta dupa ce a studiat probatoriul si a inteles cum se prezinta situatia bazata pe probe.
Eu cred ca o emisiune TV sau la radio ar putea sa fie in masura sa duca la intelegerea unor anumite aspecte reale despre exercitarea, in concret, a profesiei de avocat.
Raportul social dintre avocat si omul fara pregatire juridica trebuie sa fie bine inteles pentru ca numai asa omul ca ar putea deveni justitiabil ar putea sa respecte munca avocatului.

Cat priveste conferintele de stagiu acestea ar putea fi binevenite daca avocatii nu ar trebui sa le plateasca.
Nu imi pare in interesul avocatilor faptul ca ei trebuie sa plateasca aceste conferinte.Chiar nu inteleg de ce trebuie sa le plateasca avocatii aceste conferinte de stagiu pentru pregatire.
Cu ce suma va fi platit cel care va contribui la aceasta pregatire.Oare nu avem spatii in cadrul Baroului Bucuresti unde sa poata fi gazduite aceste conferinte ?
Chiar nu pot sa inteleg de ce trebuie sa plateasca avocatii pentru ceva care este in interesul profesiei si prin neplata conferintei se apara la fel de bine prestigiul profesiei.

avocat Claudiu Lascoschi

Sunt convinsa ca parerea mea nu e tocmai avizata in acest context, dar: avocatii nu mai sunt ceea ce au fost unii candva! Clientul isi respecta avocatul, in aproape toate cazurile; chiar il venereaza si are incredere oarba in el. Cu tote acestea, am vazut cazuri in care avocatii abia "arunca" o vorba - doua clientului, avocati care lipsesc in ziua infatisarii din fata instantei si clientul se balbaie in fata judecatorului incercand sa explice ca avocatul nu a venit inca. Dosarul se lasa pt a fi discutat la final - daca avocatul va veni... In alta ordine de idei, prea multi avocati accepta sa prezinte in instanta cazuri care nu au nici 0,1% sansa de a fi castigatoare. Pe de alta parte, aceia care explica unui client "procentul nul" de reusita numai cu actele prezentate sunt tratati cu oarecare neincredere de clientul care va cauta pe altcineva - unul dispus sa ii ia banii pt o cauza pierduta.

Am vazut chemari in judecata unde s-au folosit ca "baza" articole din Constitutia 1991 si care nu mai au acelasi continut ca in cea din 2003! Am citit multe "acte" intocmite de avocati si in care sunt cuprinse zeci de greseli - nu doar de tastare - sau se repeta la plictiseala o unica idee, altfel exprimata, pentru a acoperi doua pagini! Apoi, sunt prea multi avocati al caror unic "merit" este acela ca a cunoscut pe cineva in bransa si a primit accesul.

Pacat ca avocatul nu se mai bucura de acelasi prestigiu ca in trecut, dar sunt convinsa ca va veni vremea cand vor avea din nou ceea ce merita (cei de valoare): prestigiu. Cel putin, sper din suflet aceasta. Cred ca avocatii insisi ar trebui sa rezolve "problema". Respectele mele, pt o meserie mai grea decat pare vazuta de cei neavizati!

In primul rand prestigiul profesiei e una iar prestigiul personal e cu totul alta. De prestigiu personal te poti bucura chiar daca esti zidar sau tamplar.
La noi in zona (Crisana sud-vest) exista obiceiul ca justitiabilii sa se adreseze avocatului cu apelativul "domnule doctor", foarte asemanator ca uz si sens cu "dottore" folosit in italiana. Ma stanjeneste intotdeuna acest apelativ pentru ca ma jeneaza impostura in care, fara voia mea, sunt asezat (nici vorba de doctorat). Insa acest apelativ arata destul de corect raportul avocat-justitiabil in zona. La mentinerea acestui prestigiu au contribuit multi dintre colegii mai in varsta care prin probitate si profesionalism au mentinut cumva tipul de relatii despre care vorbea d-na eva_carbunaru (antebelic).
De cate ori imi vine cate un client care a mai colaborat cu maestrii mai in varsta sunt rugat de acesta, pe un ton uneori excesiv de politicos, (consider eu) sa ma angajez in cauza lui. Acesti clienti stiu foarte exact ce drepturi si ce obligatii au fata de avocat pentru ca au fost educati. Am preluat si eu, intr-o oarecare masura, sistemul de a educa clientul in acest fel si de a mentine cu el relatii bune insa fara sa ne batem pe umeri ori sa ne tutuim dupa prima sedinta de judecata. Unii clienti, care vin de la colegii avocati mai tineri sunt complet needucati (din unghiul de vedere al relatiei cu avocatul) si chiar nepoliticosi (unul vorbea despre fostul lui avocat ca despre unul dintre zilierii pe care-i angaja; altul mi-a povestit ca avocatul lui suna tot timpul pe cineva ca sa-i spuna ce sa faca, etc. etc. etc.)
In aceste conditii a cui este vina pentru pierderea prestigiului profesiei ?