Vechiul Cod civil conține și prevederi al căror loc ar fi fost mai potrivit în Codul de procedură civilă. Printre ele se află și o restricție în materia probelor (fără a mai discuta și începutul de dovadă scrisă - articolul 1197):
Articolul 1191
Dovada actelor juridice al căror obiect are o valoare ce depășește suma de 250 lei chiar pentru depozit voluntar, nu se poate face decât sau prin act autentic, sau prin act sub semnătură privată.
Nu se va primi niciodată o dovadă prin martori, în contra sau peste ceea ce cuprinde actul, nici despre ceea ce se pretinde că s-ar fi zis înainte, la timpul sau în urma confecționării actului, chiar cu privire la o sumă sau valoare ce nu depășește 250 lei. (...)
În noul Cod civil restricția amintită nu mai există, fiind mutată în Legea 134/2010 privind Codul de procedură civilă (v. articolul 303:2). Însă deocamdată noul Cod de procedură civilă nu a intrat în vigoare.
Dacă avem un act juridic încheiat după 1 octombrie 2011 (până la intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă), proba acestuia, din cauza nesincronizării legislației, ar putea fi făcută și cu martori, indiferent de valoarea actului.
Dacă n-am ignorat vreo dispoziție tranzitorie, cred că, fie și pentru câteva luni, există o problemă. Ce părere aveți?