Marturisirea
I. Admisibilitatea probei
Art. 336. – (1) Constituie marturisire recunoasterea de catre una dintre parti, din proprie initiativa sau în cadrul procedurii interogatoriului, a unui fapt pe care partea potrivnica îsi întemeiaza pretentia sau, dupa caz, apararea.
(2) Marturisirea este judiciara sau extrajudiciara.
Art. 337. – (1) Marturisirea judiciara face deplina dovada împotriva aceluia care a facut-o, fie personal, fie prin mandatar cu procura speciala.
(2) Marturisirea judiciara nu poate fi divizata împotriva autorului decât în cazurile când cuprinde fapte distincte si care nu au legatura între ele.
(3) De asemenea, marturisirea judiciara nu poate fi nici revocata, afara numai daca se face dovada ca a fost urmarea unei erori de fapt scuzabile.
(4) Marturisirea judiciara nu produce efecte daca a fost facuta de o persoana lipsita de discernamânt sau daca duce la pierderea unui drept de care cel care face recunoasterea nu poate dispune.
Art. 338. – (1) Marturisirea facuta în afara procesului este un fapt supus aprecierii judecatorului, potrivit regulilor generale de probatiune.
(2) Marturisirea extrajudiciara verbala nu poate fi invocata în cazurile când proba cu martori nu este admisa.
~ final discuție ~