Juramantul profesional!!!!

1. La adresa [ link extern ]

scrie printre primele randuri ...La înscrierea în barou, avocatul depune un jurământ într-un cadru solemn...

Ca una se scrie si alta se face in realitate ( dupa unele marturii si nu putine ) nu e un fapt care sa aibe un impact favorabil asupra desfasurarii vietii sociale..

2. Pe vremea lui Hipocrate ( care a trait si activat mult inainte de anul zero ) nu se vorbea de juramant ci de angajament solemn care se facea public fata de comunitate si cred ca, nici macar nu se scria ramanand in contiinta proprie si a comunitatii. De mii de ani " juramantul" este luat in considerare de structurile medicale si de medici si nimeni nu s-a gandit ca este de prisos.
Faptul ca evolutia civilizatiei a adus cuvinte si alcatuiri de mare frumusete morala si sociala, de la un eveniment solemn la o "hartoaga", necitita, semnata si pierduta intrun dosar numai ca asa prevede legea, e o situatie care nu contribuie la bunastarea noastra.

3. Sigur ca atacul asupra juramantului are o justificare in faptul ca vreau sa conving cu orice pret dar eu sa gandesc altfel si juramantul sa fie "vorba in vant", care acopera nelegiuiri.

4. Cuvantul juramint care vad ca unii ii dau conotatii care nu au legatura cu viata sociala, l-as inlocui dupa caz cu:
a. ma oblig cand omul stie ca nu se incadreaza in cerintele afiirmatiilor din "juramant" dar se straduieste sa le implineasca, marturisindu-si neputinta si necredinta,
b. ma angajez cand omul crede ca se incadraza in cerintele afirmatiilor din "juramant" si vrea sa le implineasca marturisindu-si putinta si credinta, orice abatere fiind legata de erorile umane firesti,

dupa cum voieste cel ce face "juramantul" sau mai bine zis declaratia publica.

Alegerea personala, sigur ca firesc, implica responsabilitati asumate diferite dar si grad de incredere atribuit, diferit.

Nicolaie Ciobotaru a scris:

scrie printre primele randuri ...La înscrierea în barou, avocatul depune un jurământ într-un cadru solemn...

Ca una se scrie si alta se face in realitate

3. Sigur ca atacul asupra juramantului are o justificare in faptul ca vreau sa conving cu orice pret dar eu sa gandesc altfel si juramantul sa fie "vorba in vant", care acopera nelegiuiri.
4. l-as inlocui dupa caz cu:
a. ma oblig cand omul stie ca nu se incadreaza in cerintele afiirmatiilor din "juramant" dar se straduieste sa le implineasca, marturisindu-si neputinta si necredinta,

=D>

Caz real. Chem ca martor un preot din satul X. Sedinta din data de ... (in postul Patelui). Preotul spune: "Domnule presedinte, din motive de constiinta, nu pot sa depun juramantul si invoca Matei cap. 5 versetele 33-37" Judele imi respinge martorul, cu motivarea (din incheiere) ca martorul a refuzat sa depuna marturie X-( . Norocul lui (al judelui) ca mi s-a admis actiunea.
1. Romania este un stat laic ergo juramantul cu formula religioasa este din unghiul acesta de vedere fara nici un temei constitutional.
2. Juramantul in sine, cu sau fara formula religioasa, este lipsit de sens, pentru martor, cata vreme obligatia de a spune adevarul este impusa de o norma penala, singura care are importanta in cele lumesti.
3. Juramamintele avocatului, medicului, consilierului local, primarului, etc. sunt simbolice, si isi au originea in juramantul vasalului fata de seniorul sau, in cel al meseriasului fata de Ghilda sa, etc, toate cu evidenta legatura religioasa. Asadar, juramantul in sine tine de o tripla legatura om-om/grupare-Divinitate, in care Divinitatea are calitatea de martor si quasigarant a obligatiei, fata de ambele parti, urmand sa sanctioneze incalcarea juramantului.
Prin urmare, formula "jur!" este una de angajare a Divinitatii indiferent daca juramantul este cu sau fara formula "asa sa-mi ajute Dumnezeu!" pentru ca juramantul fara sensul religios nu mai este juramant ci o simpla asumare de obligatie "ma oblig sa ..."; "Jur" = ma angajez in fata Divinitatii si urmeaza sa fiu sanctionat de Ea daca voi incalca obligatia.
Pe cale de consecinta formula "jur" din toate obligatiile asumate de martori, experti, avocati, notari, judecatori, etc. ar trebui inlocuita, pe temeiul laicitatii statului, cu formula "ma oblig".
Altfel pastram anacronisme care nu-si mai au locul si rostul intr-o societate care recunoaste ca principiu constitutional libertatea de constiinta.

Am spus ca sunt de prisos in sensul ca oamenii trec peste ele fara a le da mare atentie. Nu am spus daca sunt sau nu bune. Cititi mai atent! Pe de alta parte, sunt intru-totul de acord cu domnul u.b.i.k. si mai putin cu domnul group care nu face altceva decat sa citeasca mesajele altora si sa aplude, fara a-si spune propria parere... Bravo, domnule! #-o=D>
De altfel, chiar punerea in discutie a acestui subiect mi se pare o incercare (pe motive religioase) de a nu ne respecta intre noi si legile noastre. Asa cum am mai spus, in multe state exista astfel de juraminte (nu pot spune daca in toate, dar este posibil), de ce tocmai noi sa nu le respectam sau sa le eliminam?

star_chaser a scris:

Matei 5, 33-37:

33. Ati auzit ce s-a zis celor de demult: "Sa nu juri stramb, ci sa tii inaintea Domnului juramintele tale".
34. Eu însa va spun voua: Sa nu va jurati nicidecum nici pe cer, fiindcã este tronul lui Dumnezeu,
35. Nici pe pamant, fiindca este asternut al picioarelor Lui, nici pe Ierusalim, fiindca este cetate a marelui Împarat,
36. Nici pe capul tau sa nu te juri, fiindca nu poti sa faci un fir de par alb sau negru,
37. Ci cuvantul vostru sa fie: Ceea ce este da, da; ºi ceea ce este nu, nu; iar ce e mai mult decat acestea, de la cel rau este.

Cum se impaca acest fragment din Noul Testament cu legislatia care cere celui care vrea sa devina medic, farmacist, functionar public, avocat, notar, judecator, procuror, consilier juridic, expert contabil etc. Se poate ca o persoana care invoca acest pasaj sa nu depuna juramantul cerut de lege invocand motive de contiinta. Obligativitatea cerintei de a depune juramantul profesional nu incalca dreptul persoanei de a-si alege profesia in mod liber si dreptul persoanei la libertate religioasa???. Din cate stiu legea in aceste cazuri este foarte stricta si nu permite derogari. Au existat asemenea cazuri cand unei persoane i s-a refuzat accesul intr-una din aceste profesii datorita refuzului de a depune juramantul cerut de lege?.
Pace
________________


Raportează acest mesaj

Cred că sunt două chestiuni distincte. Alegerea liberă a profesiei este una, iar supunerea la rigorile acelei profesii este alta.

Mergînd pe raţionamentul invocat, am putea afirma că şi alegerea carierei militare ar trebui să nu fie condiţionată de obligaţia privind portul şi folosirea armamentului, cu motivaţia că ar contraveni, pe de o parte, credinţei celui care vrea să aleagă această carieră, iar pe de altă parte l-ar împiedica să-şi aleagă, în mod liber, profesia.

Scîrţîie rău! Raţionamentul, of course.

:giggle:

Liviu S.Bordaş