eroare materiala sau abuz

Abuz in serviciu nu are cum sa fie. Subiectul activ al infractiunii este calificat: functionar public sau functionar. Or, magistratii nu au statut de functionar public si nici functionari nu sunt. Ei sunt reprezentantii statului care exercita puterea judecatoreasca.
Eroare materiala? Nici atat! Incalcarea normelor de competenta sunt prevazute sub sanctiunea nulitatii, insa, in cazul plangerilor impotriva rezolutiei procurorului care mai nou nu sunt prevazute cu cale de atac, ma tem ca nu mai ai nimic de facut.

avocat_eva_carbunaru a scris:

Abuz in serviciu nu are cum sa fie. Subiectul activ al infractiunii este calificat: functionar public sau functionar. Or, magistratii nu au statut de functionar public si nici functionari nu sunt. Ei sunt reprezentantii statului care exercita puterea judecatoreasca.

Mi se pare absurd atat timp cat sunt plătiți din banii noștri.
Înțeleg ca la ei nu exista nici neglijenta in serviciu si singurele infracțiuni sunt falsul intelectual, favorizarea infractorului si traficu de influenta

Incalcarea codului de procedura penala de catre magistrati e doar o abatere disciplinara?

justlegal a scris:

eu te invit sa postezi pe topicul meu "PLANGERE PENALA IMPOTRIVA MAGISTRATILOR " si sa iti exprimi nemultumirile. Impreuna putem gasi o solutie. :)

uite un ex:
Favorizarea infractorului. Elemente constitutive
In cazul infractiunii de favorizare a infractorului, favorizatorul trebuie sa isi dea seama si sa vrea sa dea ajutor infractorului, chiar in conditiile inexistentei vreunei intelegeri prealabile, fiind necesar, in acelasi timp, ca el sa stie ca cel caruia ii da ajutorul este un infractor, respectiv o persoana care a comis o infractiune .
Daca faptuitorul are cunostinta ca cel pe care il ajuta a comis o infractiune, faptei acestuia nu ii lipseste elementul subiectiv, respectiv intentia directa sau indirecta, pentru a fi considerata infractiune de favorizare a infractorului.
Actiunea functionarului de a intocmi, in exercitarea atributiilor de serviciu, intocmirea procesului-verbal privind intalnirea cu inculpatul, desi a fost in teren si s-a intalnit cu infractorul se apreciaza ca intruneste elementele constitutive ale infractiunii prevazute de art. 289 C. pen..

In ceea ce priveste cealalta acuzatie susceptibila adusa functionarului sau institutiei publice, privind comiterea infractiunii de favorizare a infractorului, prevazute de art.264 C. pen., va rog sa retineti urmatoarele:
Infractiunea de favorizare a infractorului este una comisiva si presupune, de regula, o actiune din partea subiectului activ. Ea poate fi totusi realizata si prin omisiune. Din punct de vedere subiectiv, favorizatorul isi da seama si chiar vrea sa dea ajutor infractorului, chiar in conditiile inexistentei vreunei intelegeri prealabile, dar este necesar ca el sa stie ca cel caruia ii da ajutorul este un infractor, respectiv o persoana care a comis o infractiune.
Potrivit dispozitiilor art. 264 C. pen. favorizarea infractorului consta in ajutorul dat unui infractor fara o intelegere stabilita inainte sau in timpul savarsirii infractiunii pentru a ingreuna sau a zadarnici urmarirea penala, judecata sau executarea pedepsei.

justlegal a scris:

Dacă un procuror de judecătorie se pronunță pentru o infracțiune ce tine de competenta tribunalului și pe fond judecătorul hotăraște definitiv și irevocabil ca ordonanța data de procuror este temeinica și legala se poate cere îndreptarea erorii materiale?

Este sau nu abuz in serviciu?

Recurs conform noilor prevederi nu se poate face... ce pot face totuși?

Nu este niciun abuz in serviciu. Totusi competenta materiala este clara, nu exista complicatii in stabilirea competentei. Spuneti-ne despre ce infractiune este vorba si va spunem direct cui apartine competenta. In penal nu avem hotarari definitive si irevocabile. De asemenea puteti ridica pe tot parcursul procesului penal exceptia lipsei competentei materiale sub sanctiunea nulitatii absolute.

Nu este niciun abuz in serviciu. Totusi competenta materiala este clara, nu exista complicatii in stabilirea competentei. Spuneti-ne despre ce infractiune este vorba si va spunem direct cui apartine competenta. In penal nu avem hotarari definitive si irevocabile. De asemenea puteti ridica pe tot parcursul procesului penal exceptia lipsei competentei materiale sub sanctiunea nulitatii absolute.


Am un caz similar ... dupa 10 luni de tergiversare - in care nu s-a facut nimic, procurorul de caz a disjuns dosarul pentru art. 260 cp si 261 cp, si-a declinat competenta pentru art. 257 cp trafic de influenta, dar s-a pronunțat pentru art. 317 instigare la discriminare apreciind ca nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii sub aspectul laturii obiective. Judecătorul mi-a respins ca neîntemeiata plângerea. Intre timp având in vedere ca procedura de citare nu a fost corecta am făcut contestație în anulare, am cerut recuzarea judecatorului - nu s-a acceptat si am solicitat strămutarea dosarului.
In temeiul art. 197 pot solicita anularea?
Am citit ca procurorul ar fi trebuit de la bun început sa isi decline competenta si sa trimită dosarul către Parchetul Tribunalului - este sau nu o dovada de favorizare a infractorului?