Art. 164 din Codul muncii interzice retinerile din salariu care au un alt temei decat hotararea judecatoreasca. Asadar, trebuie sa va adresati instantei chiar daca salariatul este de acord sa acopere prejudiciul. Aceasta inseamna pierdere de timp si de bani. |n practica, angajamentul de plata este in continuare utilizat, dar nu ca titlu executoriu, ci ca proba - pe care o veti putea ulterior utiliza in instanta - cu privire la intinderea prejudiciului si acordul salariatului de a-l acoperi.
Singura modalitate prin care prejudiciul s-ar putea acoperi fara sa va adresati instantei ar fi achitarea sumei de catre salariat in mod direct, deci dupa ce salariul i-a fost eliberat integral. Salariatul achita suma independent de momentul platii salariului, din banii aflati deja in patrimoniul sau.
Desi imperfecta, aceasta solutie este utilizata in practica, pentru a evita apelul la organele judecatoresti de cate ori exista un prejudiciu, iar partile sunt de acord cu privire la acoperirea lui. De altfel, regula in materie de plata este “plata se executa de buna voie. Numai prin exceptie se poate executa silit”. Asemenea solutie nu face decat aplicarea acestei reguli.
In sfera regulilor generale referitoare la retinerile salariale, prevederile alin. (4) al art. 164 impun limitarea tuturor retinerilor din salariu in fiecare luna la jumatatea salariului net.
In cazul in care asupra venitului din salarii al angajatului sunt infiintate popriri de catre mai multi creditori, Codul muncii stabileste urmatoarea ordine de distribuire a sumelor retinute:
1) obligatiile de intretinere, conform Codului familiei
Potrivit art. 84 din Codul familiei, obligatia de intretinere exista intre sot si sotie, parinti si copii, adoptator si adoptat, bunici si nepoti, strabunici si stranepoti, frati si surori, precum si intre alte persoane in cazurile prevazute de lege.
2) contributiile si impozitele datorate catre stat
Desi dispozitiile legale privind colectarea creantelor fiscale, in vigoare la data adoptarii codului, defineau in mod clar notiunea de obligatii fiscale, aceasta nu a fost utilizata, textul utilizat in cod fiind imprecis.
Sunt astfel considerate ca fiind datorate “catre stat” in prezent bugetul general consolidat si obligatiile fata de alte bugete (de exemplu bugetele locale la care salariatul datoreaza impozite si taxe locale). |n acelasi timp, chiar daca din formularea riguroasa lipsesc taxele (cum sunt, de exemplu, taxele datorate autoritatilor administratiei publice locale - taxa pentru detinerea de autovehicule), au acelasi regim ca si celelalte obligatii fiscale.
In calitate de platitori de salarii, aveti obligatia sa calculati, sa retineti si sa virati lunar impozitul pe salariile platite angajatilor dumneavoastra. De fapt, acest impozit reprezinta o plata anticipata datorata de angajati in contul impozitului pe venitul anual datorat de acestia, insa legea va obliga pe dumneavoastra sa efectuati operatiunile de calcul si plata.
Lunar, in calitate de platitor de salarii, aveti obligatia calcularii si virarii urmatoarelor contributii obligatorii:
- contributia individuala de asigurari sociale in cota de 9,5%, aplicata la salariile individuale brute lunare, inclusiv sporurile si adaosurile reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de munca;
- contributia individuala la bugetul asigurarilor pentru somaj in cota de 1%, aplicata asupra salariului de baza lunar brut;
- contributia la asigurarile sociale de sanatate, in cota de 6,5% , aplicata asupra venitului brut;
- contributia pentru concedii si indemnizatii, in cota de 0,75%, aplicata asupra fondului de salarii.
De asemenea, angajatorul va asigura, la cerere, retinerea cotizatiei platita de membrii organizatiei sindicale, in cuantum de maximum 1% din venitul brut realizat.
La cererea organizatiei sindicale la care sunt afiliati salariatii, angajatorul poate conveni si accepta ca persoanele care au ca sarcina de serviciu plata salariilor, sa incaseze cotizatiile de sindicat si sa le vireze in contul sindicatelor respective.
Cotizatiile de sindicat pot fi incasate numai cu acordul fiecarui membru de sindicat, pe baza listelor lunare intocmite de catre sindicate.
Cotizatia sindicala platita in luna respectiva in cuantumul precizat anterior este deductibila lunar la calculul impozitului pe salariu.
In situatia in care sunt constatate elemente care determina modificarea veniturilor din salarii si/sau a bazei de calcul a impozitului pe salariu, pentru care calculul impozitului lunar pe salarii a fost deja efectuat, angajatorul va proceda astfel:
- va recalcula drepturile respective pentru luna la care se refera;
- va stabili diferentele de impozit constatate pentru luna la care se refera;
- va influenta cu diferentele de impozit rezultate in sensul majorarii sau diminuarii impozitul datorat incepand cu luna constatarii.
In situatia in care la data efectuarii operatiunii de stabilire a diferentelor de impozit de catre angajator exista relatii contractuale generatoare de venituri din salarii, intre acesta si persoana fizica, atunci se procedeaza astfel:
- impozitul retinut in plus se restituie persoanei fizice prin diminuarea cu sumele respective a impozitului pe veniturile din salarii incepand cu luna efectuarii acestei operatiuni si pana la lichidarea acestuia;
- impozitul neretinut se retine de angajator din veniturile din salarii incepand cu luna constatarii si pana la lichidarea acestuia.
3) daunele cauzate proprietatii publice prin fapte ilicite
Potrivit legii, creantele reprezentand obligatia de reparare a pagubelor cauzate prin moarte, vatamarea integritatii corporale sau a sanatatii sunt plasate pe un loc privilegiat, imediat dupa cheltuielile de executare, si inaintea daunelor cauzate proprietatii publice prin fapte ilicite. Codul muncii prin enumerarea lacunara a ordinii de prioritate, inverseaza ordinea celor doua obligatii de plata ale salariatului;
4) acoperirea altor datorii
Prevederile Codului muncii se completeaza cu dispozitiile Codului de procedura civila. Este insa de mentionat faptul ca ordinea de prioritate a creditorilor urmaritori cuprinsa in codul muncii este criticabila deoarece omite alte creante care se sting chiar inaintea obligatiilor de intretinere. Este cazul, spre exemplu, a cheltuielilor de executare pe care creditorul urmaritor le efectueaza in cadrul procedurii. Este de semnalat si inconsecventa legiuitorului comparand formularea lacunara a art. 164 alin. (3) din codul muncii cu cea cuprinsa in art. 166 din Codul de procedura fiscala, cu mult mai complexa si mai exacta. Avand in vedere aceste diferente, dar si sfera raporturilor juridice reglementate, consideram ca din concursul a doua acte normative a caror reglementare coincide prevaleaza prevederile art. 166 din Codul de procedura fiscala.
In cazul in care executarea silita a fost pornita de mai multi creditori sau cand pana la eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executare au depus si alti creditori titlurile lor, se procedeaza la distribuirea sumei potrivit urmatoarei ordini de preferinta, daca legea nu prevede altfel:
- creantele reprezentand cheltuielile de orice fel, facute cu urmarirea si conservarea bunurilor al caror pret se distribuie;
- creantele reprezentand salarii si alte datorii asimilate acestora, pensiile, sumele cuvenite somerilor, potrivit legii, ajutoarele pentru intretinerea si ingrijirea copiilor, pentru maternitate, pentru incapacitate temporara de munca, pentru prevenirea imbolnavirilor, refacerea sau intarirea sanatatii, ajutoarele de deces, acordate in cadrul asigurarilor sociale de stat, precum si creantele reprezentand obligatia de reparare a pagubelor cauzate prin moarte, vatamarea integritatii corporale sau a sanatatii;
- creantele rezultand din obligatii de intretinere, alocatii pentru copii sau de plata a altor sume periodice destinate asigurarii mijloacelor de existenta;
- creantele bugetare provenite din impozite, taxe, contributii si din alte sume stabilite potrivit legii, datorate bugetului de stat, bugetului trezoreriei statului, bugetului asigurarilor sociale de stat, bugetelor locale si bugetelor fondurilor speciale;
- creantele rezultand din imprumuturi acordate de stat;
- creantele reprezentand despagubiri pentru repararea pagubelor pricinuite proprietatii publice prin fapte ilicite;
- creantele rezultand din imprumuturi bancare, din livrari de produse, prestari de servicii sau executari de lucrari, precum si din chirii sau arenzi;
- creantele reprezentand amenzi cuvenite bugetului de stat sau bugetelor locale;
- alte creante.
Prevederile cuprinse in art. 164 alin. (4) din codul muncii r eferitoare la cuantumul retinerilor din salariul reprezinta o abordare generala, neintrand in detaliile furnizate de dispozitiile art. 409 din Codul de procedura civila. Potrivit Codului muncii, retinerile din salariu cumulate nu pot depasi in fiecare luna jumatate din salariul net, neexcluzand insa limitarile retinerilor de 1/2 si 1/3 raportate la natura sumelor urmarite abordate distinct de Codul de procedura civila.
Asadar, este important sa se cunoasca si dispozitiile art. 409 din Codul de procedura civila, potrivit carora limitele retinerilor sunt urmatoarele:
• pana la 1/2 din venitul lunar net, pentru sumele datorate cu titlu de obligatie de intretinere sau de alocatie pentru copii;
• pana la 1/3 din venitul lunar net, pentru orice alte datorii.
In ceea ce priveste notiunea de “venit lunar net”, se poate considera ca legiuitorul s-a referit la castigul salarial, care-i ramane salariatului dupa efectuarea tuturor retinerilor.
In sfera retinerilor din salariu sunt de subliniat consecintele nerespectarii obligatiilor ce revin angajatorilor cu privire la determinarea si virarea impozitului si contributiilor aferente veniturilor salariale, precum si celorlalte impozite supuse procedurii retinerii la sursa. Prin art. 188 alin. (2) din Codul de procedura fiscala au fost abrogate sanctiunile cuprinse la art. 280 din Codul muncii, fiind totodata extinsa aria de aplicare si agravate pedepsele in functie de circumstantele savarsirii acestora. Modificari in sfera sanctiunilor au intervenit prin intermediul dispozitiilor Legii nr. 241/2005 privind prevenirea si combaterea evaziunii fiscale si prin modificarile aduse Codului de procedura fiscala de Legea nr. 210/2005.
Astfel, pentru neretinerea sau retinerea si nevirarea obligatiilor fiscale supuse procedurii retinerii la sursa sunt aplicabile prevederile art. 189 din Codul de procedura fiscala care sanctioneaza aceste fapte indiferent de perioada de intarziere, cu amenda cuprinsa intre 2.000 si 100.000 lei RON, in functie de cuantumul sumei neplatite la termen.
Tratamentul este cu mult mai drastic potrivit art. 6 din Legea nr. 241/2005. Constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la un an la 3 ani sau cu amenda retinerea si nevarsarea, cu intentie, in cel mult 30 de zile de la scadenta, a sumelor reprezentand impozite sau contributii cu retinere la sursa. Asadar, spre deosebire de sanctiunea contraventionala, pentru ca fapta sa fie considerata infractiune este necesara indeplinirea unei duble conditii: intarzierea cu mai mult de 30 de zile si existenta intentiei de a nu plati.
Indiferent de natura obligatiei fiscale neplatite la termen, intarzierea platii acesteia se sanctioneaza distinct cu instituirea obligatiei de plata a majorarilor de intarziere in cuantum de 0,1% pentru fiecare zi de intarziere, incepand cu data de 1 ianuarie 2006. Anterior acestei date, pentru neplata la termen a obligatiilor fiscale erau datorate dobanzi si penalitati de intarziere a caror cota era de 0,05% pentru fiecare zi de intarziere si, respectiv, de 0,6% pentru fiecare luna si fractiune de luna de intarziere.
In calitate de tert poprit, angajatorul este de asemenea susceptibil de sanctiuni in cazul in care nu respecta obligatiile care ii revin, sanctiunea aplicabila fiind amenda pentru persoanele juridice
avocatnet.ro explicăm legislația
Cornel Vasile, Consilier juridic
toma ciprian 
marianbrunetel 
vasiledumitru