custodie unica

Bineinteles ca are toate sansele de a obtine custodia, se pune in discutie care este interesul copilului. In mod normal, daca are toate posibilitatile pentru a oferi copilului tot ceea ce are nevoie, in astfel de procese se da castig mamei.
Custodia comuna nu cred ca poate fi o soluti avand in vedere varsta frageda a copilului.

Nu vă poate spune nimeni ce şanse aveţi, doar din cele prezentate de dvs. Nu aveţi dovezi de violenţă, nu certificate medico-legale. O ceartă care s-a auzit din camera vecină nu e o probă.
Bunica bolnavă de Alzheimer, nu e martor, vă daţi seama de asta, nu?
O aveţi pe bunica în îngrijire? Aveţi situaţie materială corespunzătoare creşterii copilului? Ce faceţi dacă soţul va încerca să demonstreze că bunica poate fi un pericol pentru copil? Aveţi dovezi materiale că soţul îşi neglijează soţia şi copilul, în favoarea mamei? Copilul are o relaţie bună cu bunica? Cum arată domiciul dvs de după divorţ, compartiv cu cei 150 mp ai bunicii care poate trece casa pe numele fiului ei? ªtiţi că în caz de egalitate de şanse între părinţi, instanţa inclină să nu scoată copilul din domicilul său? ªtiaţi că relaţia dvs cu soţul este un lucru diferit faţă de relaţia tatălui cu cel mic? Un bărbat poate fi un soţ lamentabil, dar un tată devotat copilului? Deşi magistratul judecă divorţul şi stabileşte custodia în acelaşi proces, ştiţi că nu ar trebui să confundaţi cele două aspecte?
Iată nişte întrebări la care trebui să meditaţi.

lonita a scris:

Bineinteles ca are toate sansele de a obtine custodia, se pune in discutie care este interesul copilului. In mod normal, daca are toate posibilitatile pentru a oferi copilului tot ceea ce are nevoie, in astfel de procese se da castig mamei.
Custodia comuna nu cred ca poate fi o soluti avand in vedere varsta frageda a copilului.

şi dacă mama are obligaţia îngrijirii unei bunici cu alzheimer în acelaşi domiciliu ... ? un bolnav de alzheimer e psihotic, e gelos i se pare că e abandonat, poate avea halucinaţii vizuale, poate face gesturi obscene, poate să ăşi satisfacă oriunde necesităţile fiziologice, poate ajunge să îşi ingere materiile fecale, nu ştie să se îmbrace, e dezorientat în timp şi spaţiu şi e dezinhibat sexual.
cum creşti un copil în acest mediu?

Sunt multi de daca, asa este.
Si la aceasta 'teorie' cu bunica mamei bolnava de alzeimer se pot aduce destule argumente. Conteaza si stadiul in care se afla, ce varsta, daca este imobilizata la pat, etc.
Este un proces care poate fi simplu sau complicat. Simplu prin acordul intre parti, complicat in lipsa unei intelegeri si aducerea a tot felul de dovezi, etc.
Fiecare caz se judeca in functie de particularitatile lui, eu nu spun ca procesul este 100% castigat de catre mama, spun doar ca, in conditii de egalitate in fata instantei, in Romania se da castig mamei in 99% din cazuri. Cu atat mai mult ca varsta copilului este de doar 2 ani, este si mai greu ca judecator sa-l desparti de mama, sa fim sinceri.

Realizez ca bunica bolnava de Alzheimer nu poate fi martor, va descriam doar situatia tale quale. Nu, bunica e in ingrijirea mamei, iar eu am o situaţie materială corespunzătoare creşterii copilului. Dacă soţul va încerca să demonstreze că bunica poate fi un pericol pentru copil, se poate dovedi ca bunica nu va locui cu copilul. Nu, nu am dovezi materiale că soţul îşi neglijează soţia şi copilul, în favoarea soacrei mele; exista doar extrasele de cont cu sume mari retrase, ori bonuri fiscale - probabil imi veti spune ca nu inseamna nimic. Dar daca el refuza sa mai achite rata la banca, pentru a o achita pe a mamei sale...?
Copilul are o relaţie bună cu bunica materna, ea il ingrijeste. Bunica poate sta oricand intr-o locuinta care e in proprietatea mamei, faptul ca sta acum cu cel mic, impreuna cu bunica bolnava, in casa mea, e ceva temporar. Domiciliul meu de după divorţ ar fi un apt inchiriat. Mama mai are, in afara garsonierei, o casa de 260 mp, dar in mediul rural. Copilul poate creste acolo, la bunica sa, avand toate facilitatile, sau in apt inchirat, unde ar veni mama sa-l ingrijeasca, iar bunica ar sta in locuinta urbana din proprietatea ei.
"ªtiţi că în caz de egalitate de şanse între părinţi, instanţa inclină să nu scoată copilul din domicilul său?" - pai si daca domiciul sau a fost preluat de banca, pentru ca tatal cel responsabil a refuzat sa mai achite rata?
"ªtiaţi că relaţia dvs cu soţul este un lucru diferit faţă de relaţia tatălui cu cel mic?" - da, dar daca tatal e iresponsabil si are iesiri violente, nu ajungem la un numitor comun pe undeva? "Un bărbat poate fi un soţ lamentabil, dar un tată devotat copilului?" - un tata devotat nu lasa locuinta copilului sa fie preluata de banca. Nu pericliteaza viitorul copilului pt ca bunica lui pocneste din degete.
"Deşi magistratul judecă divorţul şi stabileşte custodia în acelaşi proces, ştiţi că nu ar trebui să confundaţi cele două aspecte?" - da, dar, cum va spuneam, eu nu vad unde e tatal responsabil, cand el isi lasa copilul in strada. Nu confund lucrurile, incerc sa spun ca nu-l vad drept cel mai bun exemplu pentru copilul meu.
Cu siguranta mai pot fi multe de spus, atunci cand e in joc viitorul unui copil lucrurile sunt cu siguranta delicate.
Eu va multumesc foarte mult pentru raspuns, si pentru intrebarile deschise; daca banuiti care poate fi deznodamantul in acest caz, dupa cele descrise mai sus, v-as fi recunoscatoare daca l-ati posta aici, poate si spre sprijinul altora in situatii similare.