Dragi colegi, astazi mi-a fost dat sa vad cum probabil multora dintre dumneavoastra de asemenea cu alte ocazii in aceeasi zi 2 cazuri in care justitia noastra pune la incercare si pe cei mai incapatinati dintre noi tinerii romani care doresc sa stea totusi in tara si sa incerce sa faca ceva.
Primul caz priveste un dosar in care desi in fond s-a dat castig de cauza pe baza unui probatoriu elaborat, acte, martori, expertize etc. in faza de recurs desi partea recurenta a recunoscut inclusiv in actiunea de recurs indirect ca nu are dreptate si ca nu sunt sutinuti de nici un text legal, doar de o argumentatie oratorica a unui avocat care a tot produs amanari pana cand s-a inversat completul in cauza cu persoana corecta la mijloc, li s-a admis recursul...simplu 2 cuvinte care anuleaza 3-4 ani de munca, bani si energii in cautarea si demonstrarea unei dreptati evidente si necontestate de altfel de parati.
Sa nu credeti ca m-a surpins solutia, am mai vazut astfel de cazuri, dar de aceasta data nonsalanta si lipsa de perdea au fost atat de clare incat nu pot de cat sa sper cu ardoare ca nu se poate mai rau.
si cel de-al doilea caz in care in decurs de cateva ore o persoana intra in cadrul unei 'institutii' cu mai multe pungi si a iesit fara dar zambitor si o alta care intra la cateva zeci de minute dupa cu alte pungulite frumos colorate si iese exact asa cum a intrat inapoi condus de catre agentul-portar al institutiei respective.
Si mai trist este ca cele doua cazuri s-au intamplat in judete diferite:
am ajuns sa ne convingem si noi in prag de sarbatori ca numai ruga ne-a mai ramas, pentru ca sincer plecatul din tara tot nu mi se pare o solutie.