Curtea Europeană a Drepturilor Omului a publicat ieri, 10 ianuarie 2012, hotărârile în 4 cauze împotriva României. Sumele pe care va trebui să le plătească România cu titlu de satisfacţie echitabilă, în urma hotărârilor pornunţate, totalizează 41.600 EURO.
1. În prima cauză, B. c. României (nr. 42390/07). Reclamanta, d-na B, este cetăţean român, s-a născut în 1958 şi domiciliază în Buhuşi. Suferind de o afecţiune psihică, a fost internată în mai multe rânduri, între anii 2000 şi 2008, în secţia psihiatrică din diverse spitale. În 2006, a sesizat poliţia cu o plângere împotriva lui D., pe care îl acuza de tentativă de viol. Ea a refuzat examinarea de către ginecolog afirmând că fusese victima unei tentative de viol şi nu al unui act consumat. Procurorii au dispus neînceperea urmăririi penale în cauză.
În cererea sa către CEDO, reclamanta a invocat articolul 3, acuzând în principal că ancheta condusă de autorităţile naţionale cu privire la plângerea sa împotriva lui D. nu a fost eficientă.
Curtea a constatat încălcarea articolului 3, în ceea ce priveşte lipsa anchetei efective şi a obligat statul român să-i plătească reclamantei B. suma de 10.000 EURO cu titlu de daune morale.
2. În cea de-a doua cauză, Cristescu c. României (nr. 13589/07), reclamantul, Ioan Cristescu, este cetăţean român născut în 1959 domiciliat în Bucureşti. Invocând în principal articolul 8 (dreptul la respectarea vieţii private şi familiale), el s-a plâns de neexecutarea hotărârilor judecătoreşti care îi acordau un drept de vizită fiului său, născut în 1996, ca urmare a divorţului său cu mama copilului în 20011. În 2002, i s-a acordat custodia copilului celui mare, născut în 1992, dar cel mai mic a rămas cu mama sa.
Curtea a hotărât că nu a fost încălcat articolul 8 în speţă.
3. În a treia cauză, Roşioru c. României (nr. 37554/06), reclamantul, Silviu Roşioru, este un resortisant român, născut în 1967 şi domiciliat în Buzău. În ianuarie 2000, a intrat într-un bar unde a văzut şase poliţişti de la forţele speciale, fără cagulă Pentru că i-a numit terorişti, poliţiştii l-au încătuşat pe d-ul Roşioru şi i-au aplicat lovituri de baston şi de picior. Conducându-l la secţia de poliţie, poliţiştii au continuat să-l lovească în dubă până când reclamantul şi-a pierdut cunoştiinţ. După ce i-au aplicat o amendă contravenţională pentru injurii adresate angajaţilor localului şi refuz de a se identifica, a fost eliberat. Ca urmare a plângerii depuse de către soţia D. Roşioru, a fost iniţiată o anchetă care a durat mai mult de opt ani şi în final a antrenat prescripţia acţiunii publice pentru infracţiunile invocate.
În plângerea sa către CEDO, reclamantul a invocat articolul 3 (interzicerea torturii, şi tratamentelor inumane sau degradante).
D-ul Roşioru s-a plâns de agresiunile suferite din cauza agresiunilor poliţiştilor şi de ineficacitatea anchetei conduse de către autorităţile naţionale cu privire la acuzaţiile de tortură.
CEDO a hotărât că s-a încălcat articolul 3 cu privire la modul desfăşurării anchetei şi a obligat România să-i plătească lui Silviu Roşioru suma de 12.000 EURO cu titlu de daune morale, cât şi 5.300 EURO pentru cheltuieli de judecată.
4. În ultima cauză, ªerban c. României (nr. 11014/05), reclamantul, d-ul Bogdan Claudiu ªerban, este cetăţean francez, născut în 1968 şi domiciliat la Bezons (Val d’Oise). La 22-23 septembrie, pe timpul nopţii, într-un parc din Bucureşti, doi agenţi de poliţie i-au cerut d-ului ªerban să prezinte documentele de identitate pentru control, după ce i-au atras atenţiă că el şi prietena sa, aşezaţi pe o bancă, erau aşezaţi într-o poziţie indecentă într-un loc public. Ca urmare a refuzului reclamantului de a se identifica, poliţiştii au încercat să îl imobilizeze cu ajutorul mai multor agenţi de pază care lucrau la discoteca aflată în parc.
Reclamantul a invocat în cererea către CEDO articolul 3 (interzicerea torturii şi tratamentelor inumane sau degradante), acuând relele tratamente aplicate de către agenţii de securitate, incitaţi fiind de prezenţa celor doi agenţi de poliţie. El s-a mai plâns că ancheta condusă de către autorităţile naţionale cu privire la plângerile sale de tâlhărie şi agresiune fizică au fost ineficiente.
Curtea a hotărât că s-a încălcat articolul 3 şi i-a acordat reclamantului suma de 10.000 EURO cu titlu de daune morale, dar şi 4.300 EURO pentru cheltuieli de judecată.
Cel mai recent răspuns:
Oanamares , utilizator
02:07, 10 Februarie 2012