Este corecta lipsa de reactie a DGASPC? Ce trebuia institutia sa intreprinda si care sunt actiunile ce trebuie intreprinse pentru ca minora sa fie protejata, chiar daca nu se mai intoarce la mine??!! Cu multumiri!
Nu, această lipsă de reacţie promptă a celor de la DGASPC , faţă de situaţia prezentată de dvs. , şi în privinţa veridicităţii căreia nu am motive să mă îndoiesc, nu este una normală.
Ar fi trebuit să reacţioneze promt, psihologul instituţiei să se implice la rândul său şi să stea de vorbă cu minora, să afle motivele clare ce au determinat-o să părăsească domiciliul, să o sfătuiască, îndrume şi convinge care este interesul ei.
Întrebaţi despre posibilitatea instituirii de urgenţă a plasamantului într-o instituţie socială, până la lămurirea situaţiei.Este una dintre procedurile care se impun în astfel de cazuri, într-adevăr, însă , vă asigur că nu ar fi de dorit aşa ceva, iar asta pentru binele minorei.Dacă v-aţi putea imagina cam câte lucruri negative ar vedea şi trăi acolo, şi cât va fi de traumatizant pentru ea, nu v-aţi mai gândi la aşa ceva.
Ar trebui, ca la finalizarea anchetei sociale, să fie depusă la instanţă şi acolo să se decidă , procurorul să-şi dea concursul şi nu numai, ci şi interesul, pentru a se găsi cea mai bună soluţie pentru minoră.
Reţineţi însă faptul că trebuie să primeze interesul superior al copilului , dincolo de orice alt aspect, şi că acest lucru se va avea în vedere atunci când se va decide.
Cu referire la speţa prezentată , la link-ul postat, acolo ,fata în cauză, deşi iniţial ceruse ridicarea măsurii plasamentului şi reântoarcerea în familie, faptul că ea s-a răzgândit , şi a dorit să rămână în continuare acolo până la finalizarea studiilor, presupune că cineva competent a stat de vorbă cu ea şi a făcut-o să înţeleagă care este inteeresul ei.Părerea mea este că procurorul nu a făcut decât să susţină această nouă opţiune a fetei, şi nu să decidă în privinţa unei persoane devenită majoră între timp.
Dacă totuşi, după ce lucrurile se vor stabili , în ipoteza în care instanţa va decide măsura plasamentului tot la dvs. , iar şi după ce această hotărâre va fi irevocabilă, mama fetei va accepta ori va influenţa decizia fetei , în sensul de a locui tot la ea, veţi avea şi o altă opţiune , în opinia mea.Aceasta se referă la o plângere cpntra mamei, întemeiată pe art. 307 din Codul penal(infractiunea de nerespectare a masurilor privind incredintarea minorului ), al cărui text sună astfel:
"Retinerea de catre un parinte a copilului sau minor, fara consimtamantul celuilalt parinte sau al persoanei careia i-a fost incredintat minorul potrivit legii, se pedepseste cu inchisoare de la o luna la 3 luni sau cu amenda.
Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza fapta persoanei careia i s-a incredintat minorul prin hotarare judecatoreasca, spre crestere si educare, de a impiedica in mod repetat pe oricare dintre parinti sa aiba legaturi personale cu minorul, in conditiile stabilite de parti sau de catre organul competent.
Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate. Impacarea partilor inlatura raspunderea penala."