De regula, prin aceasta procedura instituita fie de OG 5/2001 fie OUG 119/2007 se solicita debitul principal , la care se adauga dobanda legala si/sau penalitatile, cu respectarea L.469/2002 ( limita maxima a cuantumului dobanzii )si a L.193/200 ( clauze abuzive).
Insa, eu as invoca apararile oferite de art. 1 al OG5 si anume :1) Procedura somaţiei de plată se desfăşoară, la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege şi care atestă drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestaţii”.
Articolul citat reglementeaza asadar domeniul de aplicare al procedurii somatiei de plata prin referire exclusiva la creante reprezentand obligatii ce constau in executarea unor servicii, lucrari sau orice alte prestatii. In opinia mea, obligatia platii rovignetei, excede domeniului somatiei de plata, intrucat prin insasi natura sa, nu implica o prestatie propriu-zisa in sens juridic ci reprezinta o obligatie de a da, a carei executare se poate cere pe calea dreptului comun.
Puteti invoca acest fapt, atasati la dosar dovada ca ati achitat de fapt debitul si instanta va va da castig de cauza.
Sunt de acord cu pers de mai sus care arata ca depinde de cum vede instanta problema. Am avut somatii de plata perfect admisibile, dar respinse pentru ca asa este mai nou "orientarea" instantelor. Asta mai mult ca sa fie bagati bani la buget din taxa de timbru care nu de putine ori este considerabila.
Conteaza si cum se va face apararea in instanta, mai ales referitor la certitudinea creantei.
De principiu, daca sunt dubii referitor la calculul penalitatilor, somatia de plata se respinge, pentru ca suma nu este certa.