Buna ziua,
Stim cu totii despre cazurile de abuz de incredere sau de situatii in care nu poti dovedi faptele cu inscrisuri sau martori. Astfel se ajunge la situatii injuste, la nedreptati.
Totusi, uneori astfel de dovezi se pot obtine pe alte cai, cum ar fi inregistrarile audio sau chiar video, in care fara stirea oponentului, acesta recunoaste faptele care ar stabili adevarul, insa in instanta minte. Poti fi in situatia in care i-ai dat ceva, sau te-ai inteles cu el intr-un anumit fel, recunoaste in fata ta si chiar iti rade in fata spunand ca nu poti dovedi si va minti in fata instantei, obtinand castig de cauza.
Din cate stiu, inregistrarile audio fara stirea celui inregistrat nu sunt acceptate de lege.
Exista modalitati legale de a dovedi faptele in astfel de situatii? Cum poti proceda pentru ca o astfel de inregistrare sa fie legala si sa poti dovedi adevarul?
Agentiile de detectivi particulari pot efectua investigatii private in urma carora sa se obtina probe legale pe care le-ati putea folosi in instanta. Pentru asta este nevoie ca agentia sa fie licentiata, sa se incheie un contract si in final sa primiti raportul cu rezultatul verificarilor. Pot fi admise ca probe in instanta clipuri video filmate in baza acestor contracte, numai pe spatiul public, coroborate si cu alte probe. Toate acestea in princiupiu, detaliile la incheierea contractelor.
Ma refer la un caz civil, respectiv la un caz de succesiune in care unul dintre frati X primeste de la alt frate Y bani pentru renovarea locuintei ce urma a fi mostenite (succedate), cu promisiunea ca apoi va fi vanduta si impartita valoarea, dar dupa trecerea celor 6 luni in care putea fi facuta acceptarea notariala a succesiunii, cel care a primit banii nu numai ca nu vinde ci ocupa locuinta ("finantatorul" Y nu locuieste acolo) )si nici nu recunoaste primirea banilor in acest scop, nu recunoaste nici intelegerea initiala ci sustine ca aceasta a fost modul lui de acceptare tacita si incearca sa-si elimine fratele Y de la succesiune.
Socotesc ca e un abuz de incredere si faptele ar avea sanse de a fi dovedite prin efectuarea inregistrarii unei discutii intre cei doi.
Cum pot proceda ca sa aibe relevanta in instanta?
Presupun ca tine de civil si nu de penal!?
Inregistrarile in situatia cum ati descris-o dumneavoastra, sunt acceptate ca proba/mijloc de proba in instanta in cazuri penale, nu stiu insa daca in civil sunt acceptate. Normal ca nu-ti trebuie acceptul, ar fi absurd stii: "Scuza-ma, dar imi trebuie acceptul tau sa te inregistrez cum recunosti ca ai savarsit acea fapta?"....si el sa-ti si dea acordul:))..da, in sunt acceptate, am aflat si eu de la colegii de pe acest site. Insa nu cred ca sunt folositoare in civil, daca nu ma insel!
Actele normative de bază care sunt relevante pentru discuție și la care se poate face referire pe sunt:
1.Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale – CEDO
( art. 8, 17, 18; o abordare introductivă și sumară a practicii CEDO în materie este disponibilă aici)
2.Constituția României – ( art. 26, 28, 57)
3.Codul penal – ( art. 193, 194, 195)
4.Codul de procedură penală – ( art. 1, 2, 3, 63, 64, 66, 67, 91^1, 91^2, 91^4, 91^5, 91^6)
5.Codul civil
6.Codul de procedură civilă – ( art. 167-184, 201-214)
Pe lângă aceste norme/texte , există și legi care reglementează aspecte ale protecției vieții private , dar nu sunt relevante pentru discuția de aici (Lg. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date și Lg. 504/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal și protecția vieții private în sectorul comunicațiilor electronice – două legi , care cu siguranță puteau fi formulate mai simplu și mai eficient).
Garanțiile menționate sunt “implementate” de Codul de procedură penală și prin reglementarea probelor și a mijloacelor de probă (art.62 c.pr.pen).
Prin probă codul se refera la orice fapt care servește scopului unui proces penal (art.63, 1 c.pr.pen). Probele nu au o valoare prestabilită , iar aprecierea lor se face în urma examinării si coroborarii tuturor probelor , pentru stabilirea adevărului ( art.63 c.pr.pen).
Mijloacele de probă sunt formele, manifestările concrete care indică faptele considerate probe (art.64 c.pr.pen).
Codul enumeră mijloacele de probă , incluzând înregistrările audio sau video , constatările tehnico-științifice și expertizele.
În plus , codul conține regula legalității mijloacelor de probă “mijloacele de probă obținute în mod ilegal nu pot fi folosite în procesul penal”.
Exact această prevedere este invocată în sprijinul respingerii înregistrărilor audio-video efectuate prin încălcarea cerințelor procedurale ale legii.
Trebuie precizat că , prin comparație, Cod. de procedură civilă conține o reglementare destul de vaga a condițiilor de valabilitate a probelor ( art.167 ,201 c.pr.civ.).
Aceasta situatie este cauzata de neactulizarea si nesincronizarea legislației in domeniu.
Cu privire la inregistrarea video a unei discutii private legislatia civila prevede ca daca ,
in timpul unei discuții private , o persoană se hotărăște să înregistreze convorbirea folosind telefonul mobil , inregistrarea efectuată , evident , fără știrea tuturor participanților la
discutie , poate surprinde o serie largă de infracțiuni care , deși există , nu ar putea fi probate decât prin această înregistrare( exemple : amenințare, șantaj, hărțuire sexuală , etc).
Daca persoana lezată se adresează justiției , urmarea ar putea fi respingerea
probei , motivat de faptul ca nu a fost obtinuta legal , fara autorizarea magistratului judecator
Aceasta solutie nu ar oferi nicio protectie persoanei lezate/victimei si ar asigura motiv de impunitate pentru eventualul faptuitor
Solicitarea adresata procurorului , ca la rândul său , să ceara autorizarea judecătorului pentru o înregistrare ar fi o procedură excesivă și imposibil de realizat în condițiile unei infracțiuni constatate spontan. Se poate invoca oricand ca exista posibilitatea ca o înregistrare audio-video să fie falsificată și în consecință nu poate beneficia de încredere deplină.
Acest punct de vedere in opiniile unor juristi este ușor de respins , acestia motivand ca :
a/ legea prevede că probele trebuie evaluate în context și fără a primi valori prestabilite
b/ legea prevede proceduri de certificare a mijloacelor de probă , în situația în care autenticitatea lor este contestată sau îndoielnică
Exemplificari :
- verificarea de scripte – (art.177 si urm c.pr.civ)
- certificarea înregistrărilor –(art.91^3 c.pr.pen.)
- expertizele – ( art.116 si urm. c.pr.pen)
Certificarea si verificarea inregistrarilor video sau/si audio trebuie efectuata la cererea partilor, cu acordul instantelor ,eventual la solicitarea ,chiar din oficiu a instantei prin efectuarea unor expertize de specialitate , care sa le ateste veridicitatea , de fapt inexistenta unor mixari sau a altor procedee tehnice de contrafacere sau schimbare a sensului real.
c/ de fapt si celelalte mijloace de probă indicate de lege sunt falsificabile în egală măsură
( declarațiile, înscrisurile) , fără ca acest lucru să afecteze , in general , admisibilitatea lor
d/falsificarea unei înregistrări audio-video este o sarcină foarte dificilă și adesea nefezabilă, iar lipsa de autenticitate a rezultatului poate fi constatată relativ ușor.
In procesul penal inregistrarile video si audia pot fi acceptate de instanta.
Daca insa nu este vorba de savarsirea unei infractiuni va fi vorba de un proces civil si lucrurile pot lua o alta intorsatura sub aspect juridic.
Problema dvs. trebuie analizata in amanunt sub aspectul relevantei probelor.
Daca ati avea o inregistrare care sa fie relevanta, eu sunt de parere ca s-ar putea gasi modalitati juridice de a uza de ea insa va fi foarte complicat.
avocatnet.ro explicăm legislația
Gabriela Mihai, Avocat
Radu Gabrian, Mediator
ANDREI ANCA