Furt informatii - inregistrat audio

Daca biroul este intr-o institutie publica iar "cineva"-ul este functionar public nu poate folosi aceste probe, ba mai poate fi si tras la raspundere pentru nerespectarea secretului profesional [art. 77, alin. (2), pct. f) din Legea nr. 188/1999].

Indiferent ca este personal contractual ori functionar public, persoana care inregistreaza incalca prevederile art. 26 din Constitutie: "persoana fizica are dreptul sa dispuna de ea insasi, daca nu incalca drepturile si libertatile altora, ordinea publica sau bunele moravuri". Cu alte cuvinte, timp de 20 de ore persoana poate inregistra orice!

In privinta furtului de informatii, eu as fi mai rezervata. Pana se efectueaza cercetarea si urmarirea penala si, apoi, pana pronunta instanta o hotarare definitiva, cel care a inregistrat va fi dat afara cu tinicheaua aferenta de coada!

Inregistrarile ca si probe in procesul penal sunt reglementate de art. 91indice1-91indice6 Cod procedura penala.
Conform prevederilro art. 91indice6 alin (2): "Inregistrarile prevazute in prezenta sectiune, efectuate de parti sau de alte persoane, constituie mijloace de proba cand privesc propriile convorbiri sau comunicari pe care le-au purtat cu tertii. Orice alte inregistrari pot constitui mijloace de proba daca nu sunt interzise de lege."

Inregistrarile audio-video pot fi folosite ca probe numai coroborat cu alte mijloace de proba. Nu excludem faptul ca ele pot fi un material pentru organele de ancheta pentru al orienta in procesul de cercetare si documentare a activitati infractionale.Toate acestea ramin la latitudinea completului de judecata.

adriantemax a scris:

In ce masura sunt valabile interceptarile audio realizate la un birou. Spre ex sa lase cineva un mp3 player pe "record" care poate ramane si 20 de ore si sa obtina in acest fel probe ca s-a efectuat o infractiune, cum ar fi furtul de informatii.

In scopul dovedirii ca s-a comis o infractiune poate fi de mare ajutor.De asemenea, ajuta la identificarea faptuitorilor.
Cat priveste folosirea acestuia ca mijloc material de proba in cursul procesului penal in scopul dovedirii vinovatiei inculpatilor am rezerve serioase ca vor produce efecte.

avocat Claudiu Lascoschi

Articolul 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale prevede că „orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a domiciliului său şi a corespondenţei sale”.
În aliniatul 2 al articolului sunt prevăzute şi excepţiile de la acest principiu, când este admis amestecul unei autorităţi în exercitarea acestui drept, însă cu îndeplinirea unor condiţii.
Convorbirile sau comunicările interceptate şi înregistrate de părţi trebuie să fie adresate lor deoarece dacă vreuna din ele ar înregistra convorbiri între terţe persoane ar intra sub incidenţa art.195 C.pen. care incriminează violarea secretului corespondenţei şi ar fi interzisă de lege. Raţiunea pentru care nu mai este necesară autorizarea instanţei pentru înregistrarea acestor convorbiri sau comunicări, prezentate de părţi este tocmai aceea că nu are loc o violare a dreptului la respectarea corespondenţei de vreme ce înregistrarea se face de către sau cu acordul uneia din persoanele cu care se poartă corespondenţa sau convorbirea. Pentru acelaşi motiv proba cu aceste înregistrări audio sau video nici nu se circumscrie doar infracţiunilor enumerate de art.91 ind.1 al 2 C.pr.pen., ci ea poate fi administrată în cazul oricărei infracţiuni, dacă este pertinentă,concludentă şi utilă .