O analizã din perspectiva practicienilor a noilor reglementãri privind expertizele judiciare.

Mica reformă in materie civilă. Modificări in privinţa modului de administrarea probei cu expertiza judiciară.
O analiză din perspectiva practicienilor a noilor reglementări privind expertizele judiciare.

Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010.

Art. 201 alin. 1, C.pr.civ. a fost modificat astfel încât, dupa ce acestia au fost numiti si dupa ce obiectivele expertizei au fost stabilite, instanţa este ţinută a convoca expertii judiciari in Camera de consiliu, cerându-le sa se pronunţe asupra costurilor estimative ale expertizei si a duratei de timp necesară pentru efectuarea acesteia.
La aceasta convocare sunt citate si părţile, iar poziţia lor se consemnează in încheiere, fiind aplicabile si dispozitiile Art. 213 alin. 2, C.pr.civ., care permit instantei ca la cererea expertului, prin încheiere executorie, să mărească onorariul acestuia.
În practica curenta, aceste noi reglementari au născut deja unele opinii contradictorii.
Pe de o parte ele pot fi benefice deoarece citarea expertului in Camera de consiliu, imediat dupa numirea sa, poate ajuta instanţa să elucideze in timp util un aspect important al procedurii si anume existenţa sau nu a specializării expertului in domeniul specific al expertizei in speţă.
În practica exista situatii in care, abia dupa efectuarea expertizei, se pune in discutie existenta acestei specializari, iar expertiza trebuie eventual refacută.
De asemenea, in lipsa unor tarife orientative minimale, instantele stabilesc tariful expertizei numai pe baza unor criterii proprii fiecarui judecator.
Pentru a stabili o suma echitabilă si pentru crearea unei practice unitare in acest domeniu, este foarte utilă ascultarea expertului in instanţă cu privire la acest tarif si a argumentelor acestuia.
Totodată instanta impune expertului sa-şi depună raportul cu cinci zile înainte de următorul termen fixat iar mai apoi, dupa o revenire cu adresa la expert, in general, motivat de tergiversarea actului de justitie, se aplică expertului amenzi pentru nedepunerea in termen a expertizei.
Stabilirea unui termen pentru depunerea expertizei in acord cu opinia expertului ar fi benefică, atât pentru instanţă, care până la depunerea expertizei ar putea administra alte probe, cât si pentru expert care ar putea evita să i se aplice nejustificat sancţiunea amenzii.
Pe de altă parte, chemarea expertului in Camera de consiliu implică, in conditiile in care si expertii si judecatorii sunt supraaglomerati cu dosare, un timp in plus cu probleme administrative.
Împrejurarea ca după încuviinţarea expertizei, expertul este chemat in instanta să-şi expună opinia, va consuma din timpul său, care trebuie dedicat efectuarii expertizei; mai mult, din discutiile purtate cu unii experti a reieşit ca aceştia nu pot estima aprioric nici valoarea orientativă a onorariului si nici timpul necesar elaborării unei expertize.
Cu siguranţă, pentru a se evita arbitrariul dintr-o parte sau din alta, se impune stabilirea unor tarife orientative pentru diferitele tipuri de expertize curente in practica judiciară.
Mai mult, legea in vigoare nu reglementeaza unele aspecte importante in materia expertizei judiciare, cum ar fi crearea pentru experti a unui statut profesional independent si nu unul subordonat Ministerului de Justitie.
Printr-o reglementare avantajoasa si eficienta a expertizelor judiciare, prin crearea unei legislaţii previzibile in privinta onorariilor expertizei si a modului de decontare a acestora, se va reuşi atât mărirea numarului de experti prin atragerea unor noi profesionisti in sfera justitiei cât si o responsabilizare mai mare a expertilor pentru expertizele lor neconcludente sau greşite, care pot induce pe rolul instantelor noi si noi procese si pot prelungi nejustificat procesele in curs, prin numeroase reveniri cu solicitari de lămuriri de la expert.