clauza de retentie in contract

Dreptul de retentie nu face parte din masurile asiguratorii in vederea executarii ,
reglementate de codul de procedura civila,art 591-595,597-601,596
Dreptul de retentie este un drept in temeiul caruia,cel care detine un bun imobil sau mobil al altcuiva,pe care trebuie sa il restituie,este indreptatit sa retina lucrul respectiv,sa refuze deci restituirea pana cand creditorul lucrului isi va executa obligatia ce o are catre el cu privire la acesta,platindu-I totodata si sumele cheltuite cu pastrarea intretinerii ,ori imbunatatirea lucrului
Conditiile recunoasterii sau instituirii dreptului de retentie sunt :
- creanta creditorului sa fie certa,lichida si exigibila,
- dreptul de retentie sa fie invocat fata de proprietarul exclusiv si actual al bunului respectiv,
- intre lucru si creanta sa existe o conexiune (debitorul cum re junctum)
Spre deosebire de celelalte garantii reale care au o reglementare distincta in Codul civil sau in alte legi speciale,dreptul de retentie nu este reglementat de Codul civil sub forma unei institutii aparte
Decizia nr 6604 din 25 noiembrie 2004 Sectia civila si de proprietate intelectuala, Inalta Curte de Casatie si Justitie “

Dreptul de retentie care confera detinatorului unui bun al altuia posibilitatea de a refuza restituirea lui,pana cand creditorul lucrului isi executa obligatia de a plati sumele cheltuite cu lucrul,nu este subinteles,ci trebuie constatat de instanta,la cererea partii interesate “

In mod obisnuit fapta ilicita,ca element al raspunderii civile delictuale,este definita ca fiind

“orice fapta prin care ,incalcandu-se normele dreptului sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv sau intereselor unei persoane

“

Locațiunea este reglemantată în NCC la art.1777-1835.
Dreptul de retentie la art.2495-2499 NCC.
Daca pana la noua reglementare nimic nu interzicea un drept de retenție, odata cu noua reglementare apreciez ca retentia nu se mai poate extinde dincolo de ceea ce legea prevede in mod expres.
Potrivit art. 2495 alin1 NCC (1)Cel care este dator sa remita sau sa restituie un bun poate sa il retina cat timp creditorul nu isi executa obligatia sa izvorata din acelasi raport de drept sau, dupa caz, atat timp cat creditorul nu il despagubeste pentru cheltuielile necesare si utile pe care le-a facut pentru acel bun ori pentru preju-diciile pe care bunul i le-a cauzat.
Deducem de aici ca dreptul de retentie poate fi exercitat exclusiv in legatură cu remiterea unui bun. (adica pentru bunuri asupra carora exercitam posesia intr-o forma sau alta avand corelativ si obligatia de restituire)
In plus, art.2495 NCC dispune la alin.2 că: (2)Prin lege se pot stabili si alte situatii in care o persoana poate exercita un drept de retentie.
Deducem de aici -prin rationament per a contrario- că dreptul de retenție nu poate fi exercitat decât în ipoteza in care este instituit/prevăzut de lege.
Revenind la textele art.1777 - 1835 NCC observăm că un astfel de drept nu este prevăzut în materia locațiunii.
In atare context socot ca introducerea unei astfel de clauze in cuprinsul unui contract de locatiune este lipsita de efecte juridice.

multumesc mult stimabililor