Acim citeva luni eram in prag de divort si sotul pretindea la jumatate din toate bunurile cumparate in timpul casatoriei, chiar daca nu contribuise financiar la achizitionarea lor, desi avea un venit (gaseste mereu scuze pentru faptul ca nu contribuie la cheltuielile casei). Acum lucrurile s-au normalizat. Totusi, aceasta situatie s-ar putea repeta. Ce trebuie sa fac ca sotul sa nu poata pretinde nimic (in cazul partajului de dupa divort) din bunurile cumparate de mine de acum incolo? Multumesc
nu-i asa...utilizatorul catalina p. i-a sugerat foarte bine doamnei sa cumpere in viitor toate bunurile pe numele parintilor ei....iar acestia chipurile doar le-au imprumutat sotilor.
bunurile care sunt deja achizitionate sunt bunuri comune...acum depinde si de natura lor...sunt multe de spus...dar la partaj se poate dovedi ca sotia le-a achizitionat...avea si venituri mai mari k sotul....
Sunt de acord cu mentiunea facuta de userul Catalina P
este ,de fapt, o" modalitate " de a excepta bunuri de la comunitatea matrimoniala .Sigur ca de la comunitatea matrimoniala sunt exceptate bunurile proprii (cele prevazute in art 31 -donatii , cele provenite din mosteniri, premii ,bunuri destinate uzului personal etc)
Sunt de acord ca prezumtia de contributie egala a celor doi soti la achizitia de bunuri comune poate fi rasturnata prin proba contrara ,aportul unuia dintre soti putand fi , intr-adevar, mai mare.
oricum, metoda prezentata nu este 100% sigura, mai ales daca parintii nu au cine stie ce venituri.
In acest caz, sotul ar putea proba trucul incercat de sotie.