scrisoare de neobiectie

Exista o solutie judecatoreasca. Obtinerea unei hotarari care sa tina loc de consimtamant.Oricum sunt necesare si alte date. Le puteti trimite la adresa de e-mail cristinascripa@yahoo.com. Avocat Cristina Scripa

In situaţia în care părintele în cauză nu îşi dă acordul (prin declaraţie autentică), sigura dvs. posibilitate rămâne introducerea unei acţiuni în instanţă prin care să solicitaţi, faţă de lipsa unui acord expres în acest sens din partea părintelui - pârât, să se autorizeze ca minorul ... , să se transfere/stabilească (sau altă formulare agreată de ţara în cauză) împreună cu părintele căruia i-a fost încredinţat prin hotărâre judecătorească în ţara ....

Dacă tatăl "nu are nimic în comun cu minorul", vă sugerez să administraţi orice probă din care ar putea rezulta şi dezinteresul tatălui faţă de minor:
- neplata obligaţiei de întreţinere,
- declaraţii de martori care să suţină aceste afirmaţii,
- interogatoriul pârâtului ...
- adrese de la şcoală/grădiniţă etc.
şi să faceţi şi dovada asigurării locuinţei şi unor venituri în ţara unde doriţi să emigraţi.

În lipsa unor astfel de probe, instanţele vor fi destul de reticente în pronunţarea unei hotărâri favorabile.

Prevederi legale incidente:

Ordonanţă nr. 65/1997, actualizata la data de 01/07/2004, privind regimul paşapoartelor în România - Extras:

" Art. 11. - (1) Persoana care a împlinit vârsta de 14 ani are dreptul la paşaport individual.
(2) La cererea ambilor părinţi ori a reprezentantului legal, în situaţii motivate, se poate elibera paşaport individual şi copiilor care nu au împlinit vârsta de 14 ani; pentru minorul încredinţat unuia dintre părinţi prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, paşaportul individual se poate elibera la cererea părintelui căruia minorul i-a fost încredinţat.
(3) Copiii până la vârsta de 14 ani pot fi înscrişi în paşaportul părinţilor ori al reprezentantului lor legal.
(4) Pentru înscrierea în paşaportul unuia dintre părinţi a copiilor care nu au împlinit vârsta de 14 ani este necesar consimţământul scris al celuilalt părinte. Consimţământul scris nu este necesar pentru părintele căruia minorul i-a fost încredinţat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă."

Lege nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului - MO 557 din 23/06/2004, în vigoare din 01.01.2005 (cu excepţia unor art. ce nu au incidenţă)
" Art. 18. - (1) Copiii neînsoţiţi de părinţi sau de un alt reprezentant legal ori care nu se găsesc sub supravegherea legală a unor persoane au dreptul de a li se asigura, în cel mai scurt timp posibil, reîntoarcerea alături de reprezentanţii lor legali.
(2) Deplasarea copiilor în ţară şi în străinătate se realizează cu înştiinţarea şi cu acordul ambilor părinţi; orice neînţelegeri între părinţi cu privire la exprimarea acestui acord se soluţionează de către instanţa judecătorească.
Art. 31. - (1) Ambii părinţi sunt responsabili pentru creşterea copiilor lor.
(2) Exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părinteşti trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului şi să asigure bunăstarea materială şi spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin menţinerea relaţiilor personale cu el, prin asigurarea creşterii, educării şi întreţinerii sale, precum şi prin reprezentarea sa legală şi administrarea patrimoniului său.
(3) În cazul existenţei unor neînţelegeri între părinţi cu privire la exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părinteşti, instanţa judecătorească, după ascultarea ambilor părinţi, hotărăşte potrivit interesului superior al copilului.
Art. 124. - (1) Cauzele prevăzute de prezenta lege privind stabilirea măsurilor de protecţie specială sunt de competenţa tribunalului de la domiciliul copilului. "

Codul Familiei
" Art. 44. - În cazul schimbării împrejurărilor, la cererea oricăruia dintre părinţi sau a copilului, dacă acesta a împlinit vârsta de paisprezece ani, a autorităţii tutelare sau a vreunei instituţii de ocrotire, instanţa judecătorească va putea modifica măsurile privitoare la drepturile şi obligaţiile personale sau patrimoniale între părinţii divorţaţi şi copii.
Art. 100. - Copilul minor locuieşte la părinţii săi.
Dacă părinţii nu locuiesc împreună, aceştia vor decide, de comun acord, la care dintre ei va locui copilul.
În caz de neînţelegere între părinţi, instanţa judecătorească, ascultând autoritatea tutelară, precum şi pe copil, dacă acesta a împlinit vârsta de zece ani, va decide, ţinând seama de interesele copilului."