sicane

Din ce expuneti dumneavoastra este vorba de “mobbing” care înseamnă o presiune psihologică exercitată de şefi sau de colegi pentru a-l determina pe un salariat să părăsească singur o firmă sau o instituţie.

Termenul de mobbing desemneaza acele actiuni venind din partea colegilor sau a sefilor prin care o persoana, in mod constant este discreditata profesional, intimidata psihologic, agresata psihic, jignita, luata in deradere, batjocorita, izolata, “persecutata” in cazurile mai usoare, “terorizata psihologic” in cazurile mai grave.
In Uniunea Europeana peste 12 milioane de angajati sunt afectatati de acest fenomen, femeile intr-un procent mai mare decat barbatii, introvertitii mai mult decat extravertitii. Termenul de mobbing a fost lansat de Heinz Leymann desemnand acele actiuni venind din partea colegilor sau a sefilor prin care o persoana, in mod constant (putem vorbi de hartuire psihologica in contextul in care aceasta dureaza de peste 6 luni in viziunea lui Leymann) este discreditata profesional, intimidata psihologic, agresata psihic, jignita, luata in deradere, batjocorita, izolata, “persecutata” in cazurile mai usoare, “terorizata psihologic” in cazurile mai grave.

Mai explicit gasiti aici;

[ link extern ]

Fie vorba intre noi, desi nu cunosc aceasta teorie, ma gandesc cum ar putea fi aplicata ea asupra mea? Ma gandesc ca persoana trebuie sa aiba si o "aplecare" spre asa ceva, " sa tina" asa ceva...sa fie foarte sensibila si influentabila. Din experienta, am remarcat mai ales prin copilarie, ca atunci cand incercau alti copii sa ma supere, sa ma sicaneze, vazand ca nu prinde actiunea lor, povestea sfarsea cu Happy end pentru mine iar ei se lasau pagubasi si incetau cu tampeniile ! Asa ma gandesc ca ar trebui sa procedeze si persoana care ne povesteste asa ceva, sa nu mai bage pe nimeni in seama, sa-si vada de treaba ei, si dau in scris ca lucrurile se vor calma incet, incet.....

Ar trebui sa aveti o discutie serioasa cu persoana respectiva, in prezenta celorlalti colegi, care sa-si dea cu parerea, in mod deschis, vis a vis de problema dvs. De multe ori colectivul face minuni in astfel de cazuri. Este posibil sa existe un stres accentuat pentru colega dvs., din cauze ce nu tin de dvs. si/ sau de colegii de seviciu, stres care o face irascibila.
Puteti avea o discutie cu dvs. insusi, in care sa treceti in revista toate episoadele "relatiei", pentru a va convinge ca procedati corect in raport cu colega dvs. si nu cumva atitudinea dvs. poate influenta la randul ei, atitudinea colegei dvs.
Mai exista o "solutie" nerecomandata, dar care de multe ori da rezultat - comportati-va la fel cu colega dvs. precum aceasta cu dvs. Cand doua parti au un comportament identic, nerecomandat totusi din punct de vedere social, ori unul cedeaza si se retrage, ori sentimentele reciproce revin la normal.
Nu pot sa nu va amintesc ca anumiti oameni sunt facuti special pentru a-i agasa pe ceilalti. Acest gen de indivizi trebuie izolati si nebagati in seama de catre colegi si lasati sa vorbeasca singuri. La un moment dat isi vor da seama (daca nu cumva sufera de o boala de profil, sa-i zicem stres) si vor renunta la a mai agasa pe cei din jur.
Un control medical psihologic si chiar psihiatric poate ajuta. Exista o problema insa, nu puteti dvs. sa solicitati angajatorului sa faca acest gest fata de colega dvs. decat daca acest examen este cuprins in fisa medicala mentionata de HG nr. 355/ 11.04.2007 privind supravegherea starii de sanatate a lucratorilor, cu modificarile si completarile ulterioare, pentru locul de munca/ postul de lucru ocupat de colega dvs. Exista riscul sa fiti actionata in judecata pentru defaimare.
Puteti sesiza in scris angajatorul asupra situatiei existente si solicita cercetarea de catre o comisie numita de catre angajator (in cadrul firmei ar trebui sa existe nominalizata prin ROI o comisie de disciplina) si rezolvarea acestei situatii, comunicandu-va in scris masurile luate.
Pastrati-va cumpatul si respirati adanc inainte de a "actiona", altfel urmarile unui gest necugetat din partea dvs. pot fi urmari neplacute d.p.d.v administrativ/ penal/ civil pentru dvs.

Problema expusa de mine are state mai vechi, persoana in cauza e stilul de om care se tanguie doar anumitor persoane ( respectiv medicii si psihologul sectiei ) care o si cred. Eu nu spun ca n-ar avea necazuri acasa, dar si eu am, si cred ca toata lumea are greutati. O perioada am incercat s-o inteleg, dar am ajuns la concluzia ca e doar rautacioasa si invidioasa pentru unele lucruri pe care le-am obtinut la locul de munca ( ore suplimentare, salar de merit, faptul ca am terminat o facultate de profil ). Dupa care am incercat sa fiu la fel de introvertita ca ea, nu i-am mai vorbit absolut deloc, nici macar de buna ziua, pentru ca am considerat ca nu merita, mai ales ca am aflat ca inventeaza situatii false despre mine pe care le prezinta medicilor. Culmea, e crezuta. Nici in acest fel nu e bine, deci nici sa vorbesc, nici sa nu vorbesc. Intr-adevar, e o fiinta izolata, isi bea singura cafeaua, iese singura in pauza, nu gusta glumele nimanui, nu socializeaza cu colegii, raspunde urat sau in raspar, e mereu bosumflata, ii ninge si-i ploua mereu.
Astazi m-am hotarat si i-am facut referat, in care am expus situatia de ieri, cand efectiv mi s-a facut rau din cauza ei, si pe care i-l voi prezenta medicului sef luni, cu toate ca nu am cine stie ce sperante ca va lua atitudine ( eventual tot eu voi fi cea luata in colimator ).
Stiu ca urmareste sa fiu schimbata de pe post sau sa-mi schimb locul de munca ( sau, de ce nu, sa fiu data afara ). Dupa ce am aflat ca ma "sapa" si pe la alte persoane din conducerea spitalului, ma astept sa mi se insceneze orice. Iar toata mizeria asta vine din partea unei persoane pe care am invatat-o tot ce stie...