Concediere+plangere penala

Eu zic ca nu va putea castiga.
Art. 61. Cm [cazurile concedierii pentru motive subiective]
Angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care tin de persoana salariatului in urmatoarele situatii:
a) in cazul in care salariatul a savarsit o abatere grava sau abateri repetate de la regulile de disciplina a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de munca, contractul colectiv de munca aplicabil sau regulamentul intern, ca sanctiune disciplinara;
b) in cazul in care salariatul este arestat preventiv pentru o perioada mai mare de 30 de zile, in conditiile Codului de procedura penala;
c) in cazul in care, prin decizie a organelor competente de expertiza medicala, se constata inaptitudinea fizica si/sau psihica a salariatului, fapt ce nu permite acestuia sa isi indeplineasca atributiile corespunzatoare locului de munca ocupat;
d) in cazul in care salariatul nu corespunde profesional locului de munca in care este incadrat.

In cazul in care formulati plangere penala impotriva salariatului, in calitate de angajator aveti dreptul (nu obligatia) de a suspenda contractul individual de munca al salariatului, in conditiile art. 52 Codul muncii.
Angajatorul are de asemenea, conform art. 61 Codul muncii, dreptul de a concedia salariatul care a savarsit o abatere grava de la regulile de disciplina a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de munca, contractul colectiv de munca aplicabil sau regulamentul intern. Concedierea astfel dispusa reprezinta o sanctiune disicplinara.
trebuie doar sa se fi respectat art. 61 si urm Codul muncii, cu toata procedura de cercetare disciplinara aferenta

ar trebui evaluata situatia exacta de un jurist/avocat

eventual, puteti anula decizia de concediere daca nu era legala si temeinica, reintegrati salariatul..sper ca va fi de acord

m am consultat si cu juristul nostru si mi a spus ca exista un principiu folosit in practica judiciara conform careia penalul tine in loc civilul, iar in acest caz penalul tine in loc disciplinarul.
Am verificat si eu un pic si chiar asa este, am gasit spete similare si de fiecare data a fost anulata decizia de concediere, acest principiu este mentionat chiar si in codul mincii adnotat.
de asta mi e frica.
Deasemenea juristul mi a spus ca nu exista concediere disciplinara fara vinovatie, iar in cazul unei abateri disciplinare care in acelasi timp este si infractiune nu este firma in masura sa decida vinovatia sau nevinovatia angajatului.
Caci astfel din cate am inteles intru sub incidenta cumul ului de raspunderi ceea ce nu este permis in acelasi timp, ci doar consecvent este interzisa cercetarea penala si cercetarea disciplinara paralel unul cu celalalt.
Din cate am inteles trebuia sa suspendam contrcatul d emunca pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti, abia dupa aceea in functie de vinovatia sau nevinovatia angajatului sa luam masuri disciplinare.
daca reiese in cursul judecarii ca angajatul nu este vinovat?
Ce se intampla?

deocamdata penalul nu tine in loc civilul, pentru simplul fapt ca nu a inceput procesul penal (doar ati formulat plangerea penala, nu s-a pus in miscare actiunea penala, eventual nici nu s-a inceput urmarirea penala).
nu sunt de acord cu juristul dvs. cu privire la cumulul de raspunderi, intrucat acestea se cumuleaza si nu se exclud reciproc, fiecare avand un scop distinct (raspunderea penala, raspunderea disciplinara, raspunderea patrimoniala).

depinde foarte mult daca ati respectat procedura de cercetare disiciplinara si de emitere a deciziei de concediere ca sanctiune disciplinara, daca ati motivat sanctiunea concedierii pe o abatere grava, adica pe o fapta susceptibila de a fi calificata drept infractiune (care in mod evident este o abatere grava de la disciplina muncii). nu este permis nimanui sa comita fapte de natura penala (chiar daca nu ar fi condamnat penal) la locul de munca, iar vinovatia din penal nu este acelasi lucru cu vinovatia din dreptul muncii. pentru concediere ca sanctiune disciplinara trebuie sa dovediti ca salariatul este vinovat de incalcarea grava a disciplinei muncii, nu ca este vinovat de savarsirea vreunei infractiuni.

spre exemplu, daca un sofer al unitatii in timpul serviciului este la volanul autoturismului in stare de ebrietate, in mod evident incalca disciplina muncii chiar daca se va dovedi ca are o alcoolemie sub limita pentru a constitui infractiune (deci nu e vinovat penal). nu este necesar sa se prevada undeva in regulamentul intern sau cim ca ii este interzis sa conduca in stare de ebrietate, fiind aplicabile normele privind circulatia rutiera. important este sa dovediti ca era in stare de ebrietate, eventual cu etilotestul, martori etc

daca in cursul procesului penal reiese ca salariatul nu era vinovat, angajatorul care a depus plangerea penala este bun de plata pentru daunele produse prin calomnie.

daca in cursul procesului de dreptul muncii reiese ca in mod nelegal sau netemeinic a fost concediat salariatul, la cererea acestuia, angajatorul va fi obligat sa-l reintegreze, oricum cu plata tuturor salariilor actualizate de la data concedierii pana la reintegrare/ data ramanerii definitive a hotararii instantei, eventual si cu alte despagubiri (daune morale, de exemplu) si desigur, cheltuieli de judecata.

daca ati fi suspendat cim, oricum in baza art. 52 alin 2 Codul Muncii, l-ati fi reintegrat si i-ati fi platit salariile si celelalte drepturi de la data suspendarii, daca s-ar fi constatat nevinovatia salariatului. repet, suspendarea nu era obligatorie.

de curiozitate, ce sustineti ca ar fi savarsit salariatul la firma?

Sunt perfect de acord cu mesajul consultantei @ioanacarp.

Am vazut si eu decizia curtii de apel Ploiesti cu motivarea ca penalul tine in loc disciplinarul, si comentariile de pe codulmuncii adnotat, insa nu sunt de acord cu ele.
Cred, ca si d-na avocat, ca cele doua tipuri de raspundere se pot cumula, ele au conditii diferite in care sunt antrenate, scopuri diferite, proceduri diferite
Exemple clasic de cumulare a doua tipuri de raspundere simultan gasim la tot pasul (la accidente auto se cumleaza rasp. penala / contraventionala cu cea civila si uneori disciplinara, la locul de munca se cumuleaza raspunderea patrimoniala cu cea disciplinara).

In plus, vinovatia in relatia de munca / abaterea disciplinara este complet diferita de vinovatia din penal. Daca cele doua ar fi identice, atunci pe functionarul cu conduita violenta verbal nu l-ar putea concedia nimeni niciodata, ca violenta verbala nu (mai) este infractiune.

Pe de alta parte, transpunerea regulii de drept "penalul tine in loc civilul" in relatiile de munca sub forma "penalul tine in loc disciplinarul" este gresita pentru ca:
- ancheta disciplinara nu este un proces. Ar fi absurda concluzia ca cercetarile disciplinare sunt un proces in adevarul sens al cuvantului. Ma si inchipui, ca angajator, amitand citatii si numind judecatori prin M. Oficial. Or, regula "penalul tine in loc civilul" este una eminamente procedurala, si se aplica numai proceselor.
- desi in cazul dvs. angajatorul ar pierde litigiul de munca, un angajator aflat in aceeasi situatie, dar care intai a concediat disciplinar si abia apoi a sesizat organele de ancheta penala, ar avea castig de cauza in ancheta disciplinara (ca doar la data concedierii nu avea nimic care sa il tina ... in loc; abia mai pe urma a visat ca fapta ar putea fi si infractiune).

Sunt multe de spus in speta dvs., si loc putin pe forum :) In primul rand: daca aveti procedura in regula si fapta e destul de grava ca sa justifice concedierea, incercati-va sansele in litigiu.
Cautati spete contrare practicii "penalul tine in loc ce vrea muschii lui". Verificati portalul Jurindex: cautati spete de concediere pentru furt, distrugere, accidente auto (acolo aveti sanse sa gasiti concurs de abateri disciplinare si infractiuni).

Daca sunteti pe raza curtii de apel Ploiesti, ganditi-va la o stramutare.

Juridic, eu cred ca ati procedat corect. Succes.