Sunt angajata de aproximativ 8 luni la o firma si la angajare am semnat un act aditional prin care ma obligam sa raman pe o perioada de minim 3 ani in cadrul firmei in caz contrar fiind obligata sa restitui contravaloarea de bani respectiv diferenta pana la implinirea termenului stipulat, suma care se refera la o scolarizare interna la sediul firmei in afara tarii.
In cazul in care iau in calcul o eventuala plecare din cadrul actualei firme in ce conditii contravaloarea sumei respective mai trebuie platita ? Sau respectiva suma poate fi preluata in baza unui contract/anexe, de catre urmatorul angajator sub conditia returnarii sumei in mod esalonat din salariul meu ?
Si o alta intrebare . In cazul in care exista doua documente , o anexa la contractul de munca cu precizarea sumei ce ar trebui restituita in lei si un formular cu prevederea sumei in euro mai sunt acestea valabile ? Devin nule de drept sau se pretinde suma prevezuta in anexa ?
1. Dvs aveti obligatia conform actului aditional semnat, ca in cazul in care aveti dvs. initiativa de incetare a CIM, sa restituiti suma aferenta cheltuielilor de scolarizare proportional cu perioada pe care nu o veti mai lucra din acest termen de 3 ani.
2. Probabil un angajament de plata scris din partea unui nou angajator al dvs. poate fi suficient;
3. Alte 2 documente anexa la CIM, nu stiu ce cuprind, insa principala obligatie a dvs. decurge strict din actul aditional. Vedeti clar ce cuprinde acesta. Poate aceste anexe sunt doar niste documente justificative ale cheltuielilor toatale de scolarizare suportate de unitate.
Se poate face prin ”cesiunea de creante” .... Obligaţiile civile, în sens larg, sunt supuse transmisiunii atât în privinţa laturii lor active, cât şi în privinţa laturii lor pasive. Cesiunea de creanţă se discută în legătură cu latura activă a raportului juridic obligaţional şi are ca efect succesiunea unui nou creditor (cesionarul) în locul creditorului precedent (cedentul) cu toate elementele accesorii, în aceleaşi condiţii juridice cu opozabilitatea tuturor excepţiilor, chiar şi a celor personale. Transmiterea creanţei izvorăşte din acordul de voinţă între vechiul creditor (cedentul) şi noul creditor (cesionarul) care îl succede. Cesiunea este aşadar un contract care are ca scop transferarea unui drept de creanţă, contract care poate fi cu titlu oneros sau cu titlu gratuit.