definitii

aceeasi ca intre "scaun" si "scaun electric" :))
serios...niciuna !

multumesc:)) am crezut ca primul termen este folosit mai mult pentru functionarii publici. deci niciunul nu este gresit?!!!!:">

- raportul de SERVICIU al funcţionarului public rezultă din însuși actul administrativ de numire în
funcţie ;
- funcţionarul public ESTE :
- purtător al funcţiei publice, pe care o exercită în limitele funcţiei sale;
- un agent al puterii publice; este o instituţie a dreptului public;
- ţinut de normele special cuprinse în Constituţie, în Legea 188/1999
republicată ;
Natura juridică a funcţiei publice NU este de ordin contractual, ci LEGAL sau reglementar fiind lovit de nulitate absolută orice contract care ar tinde la modificarea situaţiei funcţionarului public numit în funcţie cu respectarea normelor legale, printr-un act administrativ de autoritate.Ex. Decizia Curții de Casație nr. 2355/3 decembrie 1924 a Secţiunii a III-a : din care spicuim „o funcţiune publică exercitată în baza unui act de numire al autorităţii potrivit legilor de organizare nu poate fi retrasă decât în cazurile şi cu formalităţile prevăzute de lege.O atare funcţiune nu poate fi modificată în ce priveşte durata ei prin încheierea unui contract între autoritate şi funcţionar deoarece legea în virtutea căreia e dată şi se guvernează, fiind o lege de organizare administrativă, este ca atare de ordine publică şi la asemenea legi nu se poate deroga prin dispoziţii sau convenţii particulare";
- funcţia de stat are statut legal şi reglementar deoarece actul de instituire al acesteia este întotdeauna un act de autoritate, iar cel care exercită funcţia exercită autoritatea statală şi nu drepturile decurgând dintr-o situaţie contractuală ;
-- funcţionarul public nu este un terţ, un beneficiar al serviciului public, ci este integrat acestuia. Odată ce a fost investit în funcţia publică, el exercită atribuţiile de putere statală în numele autorităţii (instituţiei) din care face parte, realizând competenţa atribuită acesteia. Autoritatea (instituţia) în
serviciul căreia se află şi îi este subordonat, se comportă faţă de el ca un veritabil angajator. Actele sale sunt unilaterale asemenea, ca regulă, a actelor oricărui angajator faţă de salariaţii săi, dar prin ele nu se exercită puterea publică, ci prerogativele de parte a raportului de muncă cu privire la
cei aflaţi în serviciul său.

Raporturi de muncă care nu se bazează pe un contract de individual de muncă. Aceste raporturi nu au toate trăsăturile unui raport de muncă, putând însă fi clasificate ca relaţii de muncă. Se aplică doar prevederile cuprinse în reglementări speciale :
- munca voluntară de interes public, prestată voluntar şi gratuit, care are ca izvor un contract de voluntariat încheiat între o perosnă fizică, voluntarul, şi o persoană juridică fără scop lucrativ (reglementată de Legea 195/2001 a voluntariatului); activităţi voluntare ce nu sunt prestate în baza unui contract de voluntariat (din raţiuni de prietenie sau bună vecinătate); pompierii voluntari civili care presteză munca conform OUG 60/1997.
- munca prestată în baza unui raport juridic civil – contractul de prestări servicii,
- activităţile independente: Legea 507/2002 organizarea şi defăşurarea de activităţi economice de către persoanele fizice (PF sau AF)
- profesiunile liberale: expert contabil şi contabil autorizat, notar public, avocat, medic, farmacist, medic veterinar, practician în organizare şi lichidare, auditor financiar, persoane autorizate să realizeze şi să verifice lucrările de specialitate în domeniile cadastrului, geodeziei şi cartografiei, persoane care practică servicii publice conexe actului medical, consilier în proprietate industrială, consultant fiscal, consultant de investiţii etc etc

Functionarii publici se afla in raporturi de serviciu cu institutiile si autoritatile de care apartin, care se exercita pe baza actului administrativ de numire. Ei nu isi desfasoara activitatea in baza unui contract individual de munca, ci in temeiul unui raport de serviciu. Dar actul administrativ de numire in functie nu reprezinta altceva decat manifestarea de vointa a uneia dintre parti pt. incheierea unui raport juridic contractual...adica acord de vointe, un contract...etc
In concluzie exista sinonimie intre notiunea de raport de serviciu si raport de munca .
Raport de serviciu a functionarului public = raport juridic tipic de munca.

in concluzie sunt sinonime frazele?
Ideea era ca : intr-o actiune in instanta s-a scris: paratul x a avut raporturi de serviciu cu directorul institutiei, dar paratul nu era functionar public, ci personal contractual, fost angajat al serviciului respectiv din subordinea consiliului local...este gresita formularea? de aceea ma interesa diferenta intre cele doua expresii!!