Patrick_ a scris:
... doar că în apel nu putem avea autoritate de lucru judecat asupra fondului prin hotărârea dată în prima instanță.
Așa că ar rămâne doar vreo încheiere interlocutorie dată în fond care să determine o hotărâre în apel ma dezavantajpasă apelantului...
...
Stimat forumist,
Eu unul nu văd lucrurile așa.
Astfel, în opinia mea, consider că leguitorul a avut în vedere existența a două cicluri procesuale distincte:
* unul anterior, complet epuizat, prin rămânerea definitivă și irevocabilă a unei hotărâri;
* unul subsecvent, care este câștigat pe fond, dar, în atac, se invocă autoritatea de lucru judecat - reprezentată de primul ciclu procesual.
Astfel, deși a câștigat în cel de-al doilea ciclu, fondul, și a făcut, să zicem, apel, justițiabilului i se poate creea o situație mai grea, dându-se preferință primului ciclu și pierzând câștigul de la fond, chiar în propriul apel.
Spun aceste lucruri, deoarece:
1. este accepțiunea clasică a autorității de lucru judecat;
2. deși prevederile Art. 430 nu sunt tocmai clare, ca prevederi de sine-stătătoare, în această privință, pot fi cu ușurință interpretate în coroborare cu cele enunțate de Art. 431:
(1) Nimeni nu poate fi chemat in judecata de doua ori in aceeasi calitate, in temeiul aceleiasi cauze si pentru acelasi obiect.
(2) Oricare dintre parti poate opune lucrul anterior judecat intr-un alt litigiu, daca are legatura cu solutionarea acestuia din urma.
Mai mult decât atât, respectarea autorității de lucru judecat reprezintă o condiție sine qua non decurgând din principiul preeminenței dreptului, parte constituentă a dreptului la un proces echitabil, apărat de Art. 6 al Convenției Europene, așa cum a fost el reliefat de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
În Cauza de Mare Cameră Brumărescu contra României - Hotărârea din 28 octombrie 1999, CEDO a statutat:
61. Dreptul la un proces echitabil in fata unei instante, garantat de Art. 6 alin. 1 din Conventie, trebuie interpretat in lumina Preambulului Conventiei, care enunta preeminenta dreptului ca element de patrimoniu comun al statelor contractante. Unul dintre elementele fundamentale ale preeminentei dreptului este principiul securitatii raporturilor juridice, care inseamna, intre altele, ca o solutie definitiva a oricarui litigiu nu trebuie rediscutata.
Astfel, prevederile enunțate nu pot fi decât juste, iar privitor la discuția de față, noi nu putem interpreta prevederile Art. 430 decât în conjuncție cu următoarele, cum, de altfel, reiese și din principiul de drept potrivit căruia normele, atunci când legea nu e clară, se interpretează unele prin altele, tinând cont de întreg textul legal, precum și de context - spiritul legii.
Cu stimă.