Problema dreptul muncii

Buna ziua

Sunt functionar public si am lucrat o vreme secondat de statul roman, intr-o organizatie internationala, unde am reprezentat Romania.
Contractul initial a fost de 1 an, avand ulterior posibilitatea de a aplica la 2 extensii de cate 6 luni, ceea ce inseamna ca turul meu de serviciu in strainatate a fost de 2 ani, in total. Conform cadrului normativ intern al institutiei din Romania unde sunt incadrat la momentul obtinerii prelungirii de contract, la intoarcere mea in tara eram obligat sa lucrez un an in Romania, dupa care as fi fost eligibil sa aplic pentru un nou astfel de contract.
Numai ca dupa ce am obtinut din partea statului roman si cea de-a doua prelungire de contract, fiind inca in acea organizatie, cadrul intern ce regelementeaza aceste activitati la nivelul institutiei in care lucrez a fost modificat, in sensul ca de la momentul intoarcerii in Romania si pana la redobandirea dreptului de a mai aplica pentru astfel de contracte trebuie sa treaca o perioada egala cu cea desfasurata in cadrul respectivei organizatii internationale. In acest caz, timpul pe care il am eu de asteptat a devenit 2 ani in loc de unul.

Intrebare: Mie mi se aplica prevederile anterioare sau cele actuale? Se poate discuta despre retroactivitatea actului ce regelmenteaza aceasta activitate?

Argumentele mele sunt urmatoarele:

Având în vedere faptul că noile reglementări au intervenit după ce eu am obţinut din partea statului român prelungirea turului de misiune, opinez că restricţia cu privire la durata turului de serviciu în ţară până la redobândirea dreptului de a participa la un nou astfel de contract în străinătate ar trebui să fie cea prevăzută în normele metodologice aşa cum existau ele la momentul prelungirii contractului, respectiv de un an, iar noile prevederi să nu se aplice retroactiv.

De asemenea, eventualitatea existenţei unei asemenea reguli la momentul acceptării personale a prelungirii contractului, ar fi fost un factor determinant în fundamentarea deciziei privind refuzul meu de a mai continua contractul pe o perioadă suplimentară de cel puţin 6 luni faţă de perioada stabilita initial. Prin urmare, decizia mea a fost întemeiată şi pe existenţa posibilităţii aplicării pt un nou contract în afara teritoriului României în termen de un an de la momentul întoarcerii în ţară, indiferent de perioada pe care as fi desfăşurat-o în misiune, aşa cum normele metodologice prevedeau la acel moment.

Prin urmare, consider că acea noua regula trebuie să se aplice personalului care își începe contractul ulterior datei de intrare în vigoare a acestor noi reglementări, precum şi personalului care la acel moment se afla în strainatate in baza unui astfel de contract, dar care nu a şi-a finalizat detaşarea iniţială de un an, putând astfel să își manifeste actul de voinţă cu privire la cât timp îi va fi restrâns dreptul de a aplica ulterior la un nou astfel de contract în străinătate.

Prin analogie şi permiţându-mi sa vin cu un exemplu tocmai pentru a sublinia gravitatea prejudiciului creat, o situaţie similară ar fi aceea ca unui lucrator aflat intr-o astfel de organizatie in strainatate să-i fie adus la cunoştinţă, după aprobarea prelungirii contractului, că dacă ar fi acceptat să-şi desfăşoare activitatea în respectiva organizatie doar un an, ar fi fost eligibil să participe la alta asmenea activitate după împlinirea termenului de un an de la întoarcerea sa în ţară, iar acum, fiindcă i-a fost aprobată această prelungire, mai poate aplica pentru aşa ceva după împlinirea termenului de 15 ani.

Consider ca preactc sunt pus in fata faptului implinit, ceea ce nu mi se pare firesc. Cred ca solutia era ca prin noile modificari sa se stabileasca si ceva norme trazntorii, pentru cei aflati in situatia descrisa.

Va multumesc.