Revin cu o „rectificare” a ceea ce am postat anterior.
Tocmai am citit o hotărâre a ICCJ referitoare la acest subiect:
„Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că doar în câteva situaţii pot fi soluţionate favorabil cererile de restituire întemeiate pe dreptul comun sau pe alte acte normative anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, şi anume:
- când acţiunea a fost introdusă înainte de apariţia Legii nr. 10/2001, iar persoana îndreptăţită nu a înţeles să se prevaleze de dispoziţiile legii speciale (art. 46);
- când imobilul a cărui retrocedare se solicită nu este deţinut de una din entităţile menţionate în art. 21 din lege (regie autonomă, societate sau companie naţională, societate comercială la care statul sau o autoritate a administraţiei publice este acţionar majoritar, organizaţie cooperatistă sau orice altă persoană juridică de drept public);
- în cazul preluărilor prin expropriere, în situaţia particulară prevăzută de dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 33/1994, când preluarea a operat ulterior anului 1994.
În celelalte situaţii, în vederea aplicării unitare a legii, Înalta Curte a stabilit că legea specială înlătură aplicarea dreptului comun fără ca pentru aceasta să fie nevoie ca principiul să fie consacrat expres în textul legii speciale şi că aplicarea unor dispoziţii ale legii speciale poate fi înlăturată doar dacă acestea contravin C.E.D.O. Înalta Curte a mai precizat că, în practica sa recentă instanţa europeană a reţinut că respingerea acţiunii în revendicare, întemeiată pe dispoziţiile dreptului comun, motivată de necesitatea asigurării unei aplicări coerente a legilor de reparaţie, nu reprezintă prin ea însăşi o problemă „sub unghiul dreptului de acces la o instanţă” garantat de art. 6 § 1 din Convenţie, sub condiţia ca procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001 să se prezinte ca o cale de drept efectiv.”
[ link extern ]