Acţiunea si inacţiunea , ca modalităţi ale elementului material, nu se confundă cu infracţiunile comisive si infracţiunile omisive deoarece infracţiunile comisive se caracterizează prin aceea că făptuitorul încalcă o prohibiţie impusă de lege , pe cand la infracţiunile omisive făptuitorul nu îndeplineşte un act pe care legea il ordonă
Inacţiunea nu poate fi redusă la simpla pasivitate a subiectului, ci trebuie sa fie privită ca o conduită a persoanei, ca o manifestare a conştiinţei si voinţei acesteia şi din aceste considerente numai o anumită categorie de persoane, cărora legea le impune obligaţia de a săvârţi acţiuni determinate, pot raspunde pentru faptele lor omisive.
Pentru ca inacţiunea să poată constitui elementul material al laturii obiective a infracţiunii trebuie ca abţinerea de la o acţiune obligatorie sa fie o manifestare exterioară neîndoielnică a voinţei, să fie injustă si să fie cauzală.
Actiunea si inactiunea sunt aceleasi lucruri, insa se refera la fapte, si termenii dumneavoastra sunt folositi in drept penal
Se confunda culpa cu premeditarea observ. Infractiunea omisiva este de exemplu din culpa, neglijenta in serviciu si favorizarea infractorului, si premeditata, complicitatea sau chiar diverse abuzuri comise prin infractiuni omisive. Folosinta acestor termeni este mai degraba academic, de catalogare, neavand nici un alt uz in realitate luarea la cunostinta a acestor notiuni, deoarece oricine poate descrie ce a facut sau n-a facut cineva si trebuia s-o faca, si mai ales e evident ca n-a facut-o deliberat, dupa ce a absolvit dreptul cu examen, a accesat magistratura cu examen, si are experienta. Logica inductiva indica faptul ca acela care comite o infractiune de serviciu cu omisiune este automat foarte probabil s-o fi facut corupt, si chiar daca nu se poate dovedi coruptia, trebuie inlaturat imediat pe baza de necorespundere profesionala, sau incompetenta
Asadar, nu este nevoie sa se demonstreze vointa de a comite o infractiune omisiva in cazul infractiunilor omisive din culpa. Dovedirea infractiunilor omisive din culpa sta la baza unui caz de dovedire a infractiunii omisive cu premeditare, adica de coruptie..
Culpa se traduce in incompetenta si coruptia este forma de incompetenta agravanta, atunci cand functionarul nu vrea a fi competent
Termenii or fi inutili sau nu, diferenta dintre culpa si premeditare este foarte importanta. De exemplu constatarea daca omisiunea sesizarii organelor judiciare este premeditata daca nu exista un motiv obiectiv, si nu vad care poate fi acela...