Art. 305. - Abandonul de familie
Sãvârsirea de cãtre persoana care are obligatia legalã de a întretine, fatã de cel îndreptãtit la întretinere, a uneia dintre urmãtoarele fapte:
a) pãrãsirea, alungarea sau lãsarea fãrã ajutor, expunându-l la suferinte fizice sau morale;
b) neîndeplinirea cu rea-credintã a obligatiei de întretinere prevãzute de lege;
c) neplata cu rea-credintã, timp de 2 luni, a pensiei de întretinere stabilitã pe cale judecãtoreascã, se pedepseste, în cazurile prevãzute la lit. a) si b) cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendã, iar în cazul prevãzut la lit. c), cu închisoare de la unu la 3 ani sau cu amendã.
-ce face diferenta intre inchisoare de la 1 la 3 ani si amenda?
pai fapta a fost savarsita cu rea vointa,lucru observat si de parchetul care a stabilit doar sanctiunea cu amenda administrativa de 1000 lei,iar faptuitorul nu s-a prezentat niciodata in fata organelor de urmarire penala,nu a dat nicio declaratie,nu a depus niciun document din cele solicitate de mine la dosarul cauzei in vederea clarificarii situatiei.
ART. 72
Criteriile generale de individualizare
(1) La stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
(2) Când pentru infracţiunea săvârşită legea prevede pedepse alternative, se ţine seama de dispoziţiile alineatului precedent atât pentru alegerea uneia dintre pedepsele alternative, cât şi pentru proporţionalizarea acesteia.
#M32
(3) La stabilirea şi aplicarea pedepselor pentru persoana juridică se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a prezentului cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială pentru persoana fizică, de gravitatea faptei săvârşite şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
In regimul de pana in 1989 ar fi riscat o condamnare cu inchisoare cu suspendare la prima abatere.La a doua abatere ajungea in mod sigur dupa gratii daca nu isi achita obligatiile legale.
Legea era aplicata la un mod mai dur.
Dupa anul 2000, cu aproximatie, aceasta infractiune nu a mai fost tratata cu multa seriozitate de parchet.
Nu am studiat in amanunt fenomenul, vis a vis de existenta acestei infractiuni, insa in timp pare sa isi fi pierdut din importanta aceasta infractiune in viziunea autoritatilor.
Poate ca o cale de mijloc ar fi fost mai potrivita in rezolvarea acestei probleme pentru ca la cum se prezinta lucrurile in ziua de astazi in loc ca legea sa fie in sprijinul minorilor pare sa fie in defavoarea lor.
Existau suficiente parghii legale pentru ca omul sa nu ajunga la inchisoare dar in acelasi timp sa fie satisfacute si exigentele cerute de lege pentru a nu fi trimis in judecata si condamnat.