Pastorel Teodoreanu

Magarul lui Baalam

În alte vremi, când un măgar
Bătut de un stăpân barbar
Vorbi, s-a minunat natura;
Dar astăzi, când le toacă gura
Atâtora, pe-atâtea game,
Ce vi se pare-aşa bizar
Să... scrie unul epigrame?

Geometrie bahică

Hrănit mai mult cu lapte şi iaurt,
Un grec văzu cu mintea-i înţeleaptă
Că între două puncte, cel mai scurt
Din drumuri, cu putinţă, e o dreaptă.

Dar axiomul devenit banal
ªi însuşit de vremile-aceste
A fost atunci precum va fi şi este
Valabil doar pe-un plan orizontal.

ªi dacă vrei să tragi învăţătură,
Un plan orizontal, când te gândeşti,
Constaţi că nu există în natură
Ci exclusiv în minţile greceşti.

Iar când în loc de lapte, bei " Madera ",
Aceasta socoteală te conturbă
Căci tu nu uiţi că ai băut pe-o sferă
Pe care dreapta lui devine curbă.

ªi-n cap cu dreapta grecului defunct
Până ce vreun înalt areopag
O va fi pus definitiv la punct
Porneşti spre domiciliu în zigzag.

Stiuca
Despre acest pirat al riurilor si helesteielor, cu drept cuvant numit rechinul apelor dulci, n-as fi stiut mare lucru, daca bunul meu prieten Costache nu m-ar fi lamurit. De la el am aflat, de pilda, ca din voracitatea stiucii crescatorii de peste trag insemnat folos, aruncand, in anumite proportii si dupa anumite socoteli ale lor, un numar de stiuci in lacurile si bazinele in care cresc crapi, lini si carasi. Stiuca ii haituieste fara incetare, ceea ce-i face sa mai piarda din grasime si sa aiba o carne sapida. Crapul de prin iazuri ai lacuri, in deosebi, lasat de capul lui, se histrasteste in mil, unde trandaveste ca un adevarat pustnic de balta. Daca nu l-ar scoate stiuca din barlogul li, fugarindu-l prin apa si amenintandu-l cu cei sapte sute de dinti ai ei, asa netrebnic miros de mocirla ar prinde crapul de apa statuta, ca nici n-ar mai fi comestibil. […]
Dar sa lasam povestile si sa ne intoarcem la ale noastre.
Asadar, simbata trecuta, prietenul meu Costache mi-a telefonat de dimineata:
- Fa-ti timp liber pe la ceasul prinzului si treci pe la mine. Daca nu ma gasesti in bucatarie, coboara in pivnita. N-o sa-ti para rau. […]
La orele douasprezece fix eram la Costache. L-am gasit in pivnita, unde terminase de tras in sticle o balercuta de Dragasani zglobiu. Am suit veseli scarile, fiecare purtator a cite doua sticle, vorba lui Jaques Tournebroche: “una din precautie si una pentru echilibru.”
In bucatarie ne astepta o surpriza. Un prieten de-al lui Costache, pescar cu undita, ii lasase pe masa un biletel si o frumusta de stiuca, de peste trei kilograme. Placut impresionat de acest binevenit prinos, umplu doua pahare si, ridicindu-l pe-al meu, astfel graiesc:

Mai Costache, findca stiu ca
Stii cum se prepara-o stiuca,
Rogu-te frumos, fa bine
Si ma-nvata si pe mine.

Costache:
Bine, dar de ce-mi vorbesti,
Tu, in versuri despre pesti?

Eu:
Vad ca te-am contaminat
Si ciupi coardele la lira.

Costache:
Asta e adevarat,
Dragasanii ma inspira.

Eu:
Rolurile-s inversate,
Fa tu versuri, eu bucate.
Ce-o sa iasa, vom vedea
Mai Costache.

Costache: Nici asa!
Eu: Vinu-i bun si viata roza.
Costache: Asta poti s-o spui si-n proza.
Eu:
Cum doresti si la multi ani,
Tot cu stiuci si Dragasani.

Acum, incepu Costache, sa trecem la treaba. […] Iata ce ai de facut:
Mai intai, faci toaleta stiucii, ca oricarui alt peste cu solzi. Pui apoi intr-o tingire o bucata buna de unt. Adaugi morcov si ceapa taiata marunt, frunza de telina, patrunjel, putin rozmarin, o foaie de dafin, citiva catei de usturoi (cinci-sase), cuisoare. Le pui sa fiarba doua ceasuri in vin indoit cu apa. Strecori zama printr-un servet. Legi capul pestelui cu sfoara, ca sa nu se desfaca, pui pestele intr-un vas oblong de fiert peste, cu zama de mai sus. Sarezi si adaugi piper boabe. Acoperi recipientul cu o pinza curata si pui pestele la foc blajin, lasindu-l sa fiarba, fara clocot, alte doua ore, ceva mai mult sau ceva mai putin, dupa marimea pestelui. Cind e gata, scurgi zama si servesti pestele pe-un servet asezat pe o farfurie, cu garnitura de patrunjel fiert.
Rasolul acesta e bun si rece si cald. Cind il servesti cald, il acomodezi cu sosul care-ti place.

Gastronomice, Al. O. Teodoreanu, Editura pentru Turism, 1973, p.98

Steaua.

Câte stele sunt pe cer
Toate pan' la ziua pier.
Numai una, ca o proastă,
ªade pe uzina noastră....

Cine-i mare, dă din mână şi-are 4 la română?
Cine-i la academie şi-are 4 la chimie?
Cine-n ţară este tare şi-are 4 la purtare?
Toate trei de le ghiceşti, 20 de ani primeşti.

Reclamă.

Îmi spunea un beţivan,
Rezemat contra perete:
Fetele din Popa Nan
E frumoase, dar nu-i fete!

La restaurantul Uniunii Scriitorilor.

Beau băieţii, harnici,
De cu seara-n zori,
Unii sunt paharnici,
Alţii... turnători !

Drăgălaşe păhărele.

Drăgălaşe păhărele
Dinainte-mi să se pună
Să se toarne vin în ele,
Poftă bună !

Să golim toţi în tăcere
Iar cuiva vin de nu-i place
Bea-atunci mai bine bere,
Bea în pace !

Cine-i ameţit prea tare
Pe sub mese să se culce
ªi în zgomot de pahare,
Doarmă dulce !

Să nu fie vorbă lungă
Doară ştim ce scurtă-i viaţa
Să bem până să ne-ajungă,
Dimineaţa.

Prin anii '30, Veronica Porumbacu a scris nişte versuri de adâncă simţire şi vibraţie, de genul:
" O, Europa, te simt în mine
Te simt vibrând adânc.."

A doua zi Păstorel:

"Mult stimată Veronică,
Eu credeam c-o ai mai mică !
Dar mărturisirea-ţi clară
Din "Gazeta literară"
Dovedeşte elocvent
Ca în .....chestia matale...
De-adâncimi fenomenale
Intră-ntregul continent !"