Prin Decizia nr. 1/2013, ÎCCJ a admis recursurile în interesul legii declarate de prim adjunctul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Colegiul de conducere al Curţii de Apel Braşov, statuând că:
“În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011) stabileşte că organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat.
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. 2) din Codul muncii, republicat, instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acestor acţiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant.”
Sa speram ca pe viitor se va aproba de catre instante, comasarea unor dosare (de multe ori zeci) in care mai multi salariati ai aceleiasi firme, membri ai aceluiasi sindicat, actioneaza firma in judecata pentru neacordarea unor drepturi de personal (exemplu grupe de munca), obiectul fiind acelasi (doar perioadele la care au dreptul difera), dar fiind obligati sa deschida actiuni separate.
Se usureaza astfel mult, munca expertului/ avocatului, scad cheltuielile pe persoana (salariat) si scade numarul de dosare pe fiecare instanta.