Buna ziua,
SC A SRL revendica un imobil de la SC B SRL. La primul termen in fata completului specializat de comercial instanta decide a trimite dosarul la completul de civil. La urmatorul termen completul de civil decide sa il trimita la unul de comercial.
Toate aceste trimiteri au fost motivate pe necompetenta functionala.
Deci cum este natura litigiului? Civil sau Comercial?
Multumesc.
Calitatea de comeciant a partilor atarage si calificarea procesuala a cauyei ca fiind un litigiu comercial
asta inseamna ca si un contract de asistenta juridica intre avocat si un SRL este tot comercial?
ICCS a spus in decizia 731 din 17.02.2006 ca NU. Comercialitatea data de calitatea de comerciant a unei pari nu opereaza intotdeauna.
Art. 3. - Legea considerã ca fapte de comert:
1. Cumpãrãrile de producte sau de mãrfuri spre a se revinde, fie în naturã, fie dupã ce se vor fi lucrat sau pus în lucru, ori numai spre a se închiria; asemenea si cumpãrarea, spre a se revinde, de obligatiuni ale statului sau alte titluri de credit circulând în comert;
2. Vânzãrile de producte, vânzãrile si închirierile de mãrfuri în naturã sau lucrate si vânzãrile de obligatiuni ale statului sau alte titluri de credit circulând în comert, când vor fi fost cumpãrate cu scop de revânzare sau închiriere;
3. Contractele de report asupra obligatiunilor de stat sau altor titluri de credit circulând în comert;
4. Cumpãrãrile sau vânzãrile de pãrti sau de actiuni ale societãtilor comerciale;
5. Orice întreprinderi de furnituri;
6. Întreprinderile de spectacole publice;
7. Întreprinderile de comisioane, agentii si oficiuri de afaceri;
8. Întreprinderile de constructii;
9. Întreprinderile de fabrici, de manufacturã si imprimerie;
10. Întreprinderile de editurã, librãrie si obiecte de artã când altul decât autorul sau artistul vinde;
11. Operatiunile de bancã si schimb;
12. Operatiunile de mijlocire (sãmsãrie) în afaceri comerciale;
13. Întreprinderile de transporturi de persoane sau de lucruri pe apã sau pe uscat;
14. Cambiile si ordinele în producte sau mãrfuri;
15. Construirea, cumpãrarea, vânzarea si revânzarea de tot felul de vase pentru navigatia interioarã si exterioarã si tot ce priveste la echiparea, armarea si aprovizionarea unui vas;
16. Expeditiile maritime, închirierile de vase, împrumuturile maritime si toate contractele privitoare la comertul de mare si la navigatie;
17. Asigurãrile terestre, chiar mutuale, în contra daunelor si asupra vietii;
18. Asigurãrile, chiar mutuale, contra riscurilor navigatiei;
19. Depozitele pentru cauzã de comert;
20. Depozitele în docuri si întrepozite*, precum si toate operatiunile asupra recipiselor de depozit (warante) si asupra scrisurilor de gaj, liberate de ele.
* Termenului de "întrepozit" îi corespunde sinonimul "antrepozit", care are întelesul de clãdire pentru depozitarea mãrfurilor.
Art. 4. - Se socotesc, afarã de acestea, ca fapte de comert, celelalte contracte si obligatii ale unui comerciant, dacã nu sunt de naturã civilã sau dacã contrariul nu rezultã din însusi actul.
Art. 5. - Nu se poate considera ca fapt de comert cumpãrarea de producte sau de mãrfuri ce s-ar face pentru uzul sau consumul cumpãrãtorului, ori al familiei sale; de asemenea, revânzarea acestor lucruri si nici vânzarea productelor pe care proprietarul sau cultivatorul le are dupã pãmântul sãu, sau cel cultivat de dânsul.
Art. 6. - Asigurãrile de lucruri sau stabilimente* care nu sunt obiectul comertului si asigurãrile asupra vietii sunt fapte de comert numai în ce priveste pe asigurãtor.
Contul curent si cecul nu sunt considerate ca fapte de comert în ce priveste pe necomercianti, afarã numai dacã ele n-au o cauzã comercialã.
* Termenul de "stabiliment" are în acest context sensuI de "local, clãdire".
am mai cautat prin jurisprudenta ICCJ si am dat peste o decizie interesanta.
"Acţiune în revendicarea unui imobil preluat abuziv. Despăgubiri. Natură civilă
Caracterul civil al acţiunii în despăgubiri este accesoriu acţiunii în revendicare a unui imobil preluat abuziv în baza Decretului nr.92/1950 şi nu este fundamentat pe raporturi comerciale ca urmare a încheierii şi derulării unor contracte comerciale, fiind consecinţa revendicării imobilului,pentru plata lipsei de folosinţă a acestuia.
(Secţia comercială, decizia nr.715 din 8 februarie 2005)
Reclamanta B. T. a chemat în judecată pe pârâta S.C. L. SA Târgu Mureş pentru a fi obligată la plata echivalentului în lei a lipsei de folosinţă a spaţiului situat la parterul imobilului din Târgu Mureş, Piaţa Trandafirilor nr.16, ce i-a fost restituit în proprietate.
Prin sentinţa civilă nr.3083 din 28 noiembrie 2003, Tribunalul Mureş a admis acţiunea şi a obligat-o pe pârâtă la plata despăgubirilor civile, cu dobânda legală aferentă începând cu 16 iulie 2003 până la plata integrală a debitului.
Curtea de Apel Târgu Mureş, prin decizia civilă nr.80 din 29 aprilie 2004 a admis apelul pârâtei, a desfiinţat hotărârea instanţei de fond şi a trimis cauza spre competentă soluţionare Judecătoriei Târgu Mureş.
Împotriva deciziei, reclamanta a declarat recurs, solicitând respingerea apelului pârâtei şi menţinerea hotărârii primei instanţe, întrucât litigiul, fiind comercial, era de competenţa tribunalului, iar trimiterea sa spre rejudecare la instanţele civile este greşită.
Recursul este nefondat.
În raport cu susţinerile reclamantei, se constată că acestea nu întrunesc nici una dintre situaţiile prevăzute de art.304 C. proc. civ., pentru a se putea dispune casarea hotărârii atacate.
În speţă, reclamanta şi-a redobândit dreptul de proprietate asupra spaţiului în discuţie, pe calea unei acţiuni în revendicare, prin hotărâre judecătorească irevocabilă, pârâta fiind obligată să-i restituie în natură imobilul ce-i fusese preluat abuziv conform Decretului nr.92/1950.
Cum prin acţiunea de faţă reclamanta a solicitat despăgubiri reprezentând lipsa de folosinţă a spaţiului revendicat, invocând ca temei legal al pretenţiilor sale dispoziţiile art.480, 485, 998, 1084-1088 C. civ., instanţa de apel a constatat natura civilă a cauzei şi a trimis-o spre soluţionare în fond, la judecătorie.
De altfel, caracterul civil al litigiului şi nu comercial, cum eronat îl consideră reclamanta , rezultă şi din faptul că acţiunea în despăgubiri nu se fundamentează pe raporturi juridice comerciale, între comercianţi, ca urmare a încheierii şi derulării unor contracte comerciale, ci este vorba de o acţiune civilă accesorie, consecinţa revendicării imobilului, pentru plata lipsei de folosinţă a acestuia.
În consecinţă, recursul a fost respins ca nefondat."
ce poate fi interpretata in sensul caracterului civil al actiunii in revendicare chiar cand o parte este o societate comerciala.
Carpenaru in cunoscutul sau Drept Comercial Roman la Exceptiile de la prezumtia de comercialitate spune:
"Intrucat legea nu precizeaza ce intelege prin acte civile, se considera ca trebuie avute in vedere actele de drept privat [...] care raman civile, indiferent de persoana care le savarseste." De asemenea, continua autorul "fac parte din aceasta categorie actele juridice, care, in conceptia Codului comercial, sunt acte civile"
avocatnet.ro explicăm legislația
flyanda2001