ARTICOLUL 3
Legea considera ca fapte de comert:
1. Cumparaturile de produse sau marfuri spre a se revinde, fie in natura, fie dupa ce se vor fi lucrat sau pus in lucru, ori numai spre a se inchiria; asemenea si cumpararea spre a se revinde, de obligatiuni ale Statului sau alte titluri de credit circulind in comert;
2. Vanzarile de produse, vanzarile si inchirierile de marfuri, in natura sau lucrate, si vanzarile de obligatiuni ale Statului sau de alte titluri de credit circulind in comert, cind vor fi fost cumparate cu scop de revinzare sau inchiriere;
3. Contractele de report asupra obligatiunilor de Stat sau a altor titluri de credit circulind in comert;
4. Cumpararile si vanzarile de parti sau de actiuni ale societatilor comerciale;
5. Orice intreprinderi de furnituri;
6. Intreprinderile de spectacole publice;
7. Intreprinderile de comisioane, agentii si oficiuri de afaceri;
8. Intreprinderile de constructii;
9. Intreprinderile de fabrici, de manufactura si imprimerie;
10. Intreprinderile de editura, librarie si obiecte de arta, cind altul decit autorul sau artistul vinde;
11. Operatiunile de banca si schimb;
12. Operatiunile de mijlocire (samsarie) in afaceri comerciale;
13. Intreprinderile de transporturi de persoane sau de lucruri pe apa sau pe uscat;
14. Cambiile si ordinele in producte sau marfuri;
15. Constructiunea, cumpararea, vinzarea si revinzarea de tot felul de vase pentru navigarea interioara si exterioara si tot ce priveste la echiparea, armarea si aprovizionarea unui vas.
16. Expeditiunile maritime, inchirierile de vase, imprumuturile maritime si toate contractele privitoare la comertul de mare si la navigatiune;
17. Asigurarile terestre, chiar mutuale, in contra daunelor si asupra vietii;
18. Asigurarile, chiar mutuale, contra riscurilor navigatiunei;
19. Depozitele pentru cauza de comert;
20. Depozitele in docuri si antrepozite, precum si toate operatiunile asupra recipiselor de depozit (warante) si asupra scrisurilor de gaj, liberate de ele.
ARTICOLUL 4
Se socotesc, afara, de acestea, ca fapte de comert celelalte contracte si obligatiuni ale unui comerciant, daca nu sunt de natura civila sau daca contrariul nu rezulta din insusi actul.
ARTICOLUL 5
Nu se poate considera ca fapt de comert cumpararea de producte sau de marfuri ce s-ar face pentru uzul sau consumatia cumparatorului, ori a familiei sale, de asemenea revinzarea acestor lucruri si nici vinzarea productelor pe care proprietarul sau cultivatorul le are dupa pamantul sau cel cultivat de dinsul.
dar de ce spuneti dvs ca va judecati in comercial, pt ca ati auzit de daune contractuale?
DAUNELE CONTRACTUALE, sunt cele care pot fi cerute pt nerespectarea clauzelor unui contract, indiferent daca este semnat intre 2 persoane fizice sau intre o pers fizica si una juridica.
av.m.vasilescu