definitia agentului economic

Primariile, scolile si alte unitati bugetare, sunt agenti economici doar daca desfasoara o activitate economica.
De exemplu, o primarie nu desfasoara o activitate economica atunci cand percepe si incaseaza impozite si taxe locale. Dar daca primaria vinde (concesioneaza) un teren aflat in proprietatea sa, aceasta vanzare (concesionare) este o activitate economica, pentru care primaria respectiva are calitatea de agent economic.
Activitate economică - activitatea agricolă, industrială, comercială, desfăşurată pentru obţinerea unor bunuri sau servicii a căror valoare poate fi exprimată în bani şi care sunt destinate vânzării ori schimbului pe pieţele organizate sau unor beneficiari determinaţi ori determinabili, în scopul obţinerii unui profit;
Agent economic - persoana sau grup de persoane indeplinind functii bine determinate in viata economica. Agentii economici sunt entitati de natura sociala recunoscute si, eventual, oficializate ca atare, prin care anumiti subiecti indivizi sau grupuri concep si promoveaza, in mod coerent, actiuni decurgand din interesele lor.
In Romania, potrivit Legii 15/1990 privind reorganizarea unitatilor economice de stat ca regii autonome si S.C. principalii agenti economici sunt:
1. regiile autonome, companiile nationale si societatile nationale organizate sa functioneze pentru exploatarea de bunuri ale statului sau valorificarea unor drepturi ale sale in ramurile strategice ale economiei nationale [mine, gaze naturale, posta, transport etc.;
2. societatile comerciale, asociatii constituite de persoane fizice si juridice care au ca scop efectuarii unor acte de comert organizate conform Legii 31/1990 privind societatile comerciale.

Avand in vedere cele precizate de "fat frumos", inteleg ca scoala, primaria nu pot considerate agenti economici, raportat la activitatea curenta, servicii de interes public.
Cu cine am avut divergenta de opinie a spus ca si noi ca persoane fizice ("cu buletinul") suntem agenti economici, deoarece platim taxe si impozite.
Parere cu care nu sunt deacord.
Va multumesc pentru raspuns!

Persoana cu care ati vorbit cred ca facea confuzie intre agent economic si contribuabil. Definitia agentului economic am dat-o mai sus. Contribuabil este orice persoana (fizica sau juridica), obligata prin lege la plata unui impozit, a unei taxe sau a unei contributii, la bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale, bugetul local etc.
Asadar persoanele fizice (doar cu buletinul) nu sunt agenti economici, ci contribuabili.

Toata discutia a pornit de faptul ca eu nu am considerat corect ca un angajat al unei primarii, scoli sau alta instituţie publică din adm. pb. locala sau centrală, sa fie asimilat ca un angajat al unui agent economic.

Buna ziua,
Uzerul @Fat frumos face vorbire de Legea nr.15/1990 si de Legea nr.31/1990.
Dupa opinia mea, sediul materiei a fost creat si exista in Romania de peste 120 ani, cu mult anterior acestor acte normative.
Actul normativ care defineste fapta de comert precum si comertul/comerciantul este:
Codul Comercial -
adoptat prin D.L. nr. 1.233/1887, publicat in M.Of. nr. 31/10 mai 1887
CARTEA I - Despre comert în general
TITLUL I -Dispozitii generale
Art. 1. - În comert se aplicã legea de fatã. Unde ea nu dispune se aplicã Codul civil.
Art. 2. - Bursele, bâlciurile (iarmarocurile), târgurile, docurile si antrepozitele, precum si celelalte institutii care servesc comertului se reglementeazã prin legile si regulamentele lor speciale.
Art. 3. - Legea considerã ca fapte de comert:
1. Cumpãrãrile de producte sau de mãrfuri spre a se revinde, fie în naturã, fie dupã ce se vor fi lucrat sau pus în lucru, ori numai spre a se închiria; asemenea si cumpãrarea, spre a se revinde, de obligatiuni ale statului sau alte titluri de credit circulând în comert;
2. Vânzãrile de producte, vânzãrile si închirierile de mãrfuri în naturã sau lucrate si vânzãrile de obligatiuni ale statului sau alte titluri de credit circulând în comert, când vor fi fost cumpãrate cu scop de revânzare sau închiriere;
3. Contractele de report asupra obligatiunilor de stat sau altor titluri de credit circulând în comert;
4. Cumpãrãrile sau vânzãrile de pãrti sau de actiuni ale societãtilor comerciale;
5. Orice întreprinderi de furnituri;
6. Întreprinderile de spectacole publice;
7. Întreprinderile de comisioane, agentii si oficiuri de afaceri;
8. Întreprinderile de constructii;
9. Întreprinderile de fabrici, de manufacturã si imprimerie;
10. Întreprinderile de editurã, librãrie si obiecte de artã când altul decât autorul sau artistul vinde;
11. Operatiunile de bancã si schimb;
12. Operatiunile de mijlocire (sãmsãrie) în afaceri comerciale;
13. Întreprinderile de transporturi de persoane sau de lucruri pe apã sau pe uscat;
14. Cambiile si ordinele în producte sau mãrfuri;
15. Construirea, cumpãrarea, vânzarea si revânzarea de tot felul de vase pentru navigatia interioarã si exterioarã si tot ce priveste la echiparea, armarea si aprovizionarea unui vas;
16. Expeditiile maritime, închirierile de vase, împrumuturile maritime si toate contractele privitoare la comertul de mare si la navigatie;
17. Asigurãrile terestre, chiar mutuale, în contra daunelor si asupra vietii;
18. Asigurãrile, chiar mutuale, contra riscurilor navigatiei;
19. Depozitele pentru cauzã de comert;
20. Depozitele în docuri si întrepozite*, precum si toate operatiunile asupra recipiselor de depozit (warante) si asupra scrisurilor de gaj, liberate de ele.
* Termenului de "întrepozit" îi corespunde sinonimul "antrepozit", care are întelesul de clãdire pentru depozitarea mãrfurilor.
Art. 4. - Se socotesc, afarã de acestea, ca fapte de comert, celelalte contracte si obligatii ale unui comerciant, dacã nu sunt de naturã civilã sau dacã contrariul nu rezultã din însusi actul.
Art. 5. - Nu se poate considera ca fapt de comert cumpãrarea de producte sau de mãrfuri ce s-ar face pentru uzul sau consumul cumpãrãtorului, ori al familiei sale; de asemenea, revânzarea acestor lucruri si nici vânzarea productelor pe care proprietarul sau cultivatorul le are dupã pãmântul sãu, sau cel cultivat de dânsul.
Art. 6. - Asigurãrile de lucruri sau stabilimente* care nu sunt obiectul comertului si asigurãrile asupra vietii sunt fapte de comert numai în ce priveste pe asigurãtor.
Contul curent si cecul nu sunt considerate ca fapte de comert în ce priveste pe necomercianti, afarã numai dacã ele n-au o cauzã comercialã.
* Termenul de "stabiliment" are în acest context sensuI de "local, clãdire".

TITLUL III - Despre comercianti
Art. 7. - Sunt comercianti aceia care fac fapte de comert, având comertul ca o profesie obisnuitã, si societãtile comerciale.
Art. 8. - Statul, judetul si comuna nu pot avea calitatea de comercianti.
Art. 9. - Orice persoanã care, într-un chip accidental, face o operatiune de comert, nu poate fi consideratã ca comerciant; ea este însã supusã legiilor si jurisdictiei comerciale pentru toate contestatiile ce se pot ridica din aceastã operatiune.
Cu stima,