Unul din obiectivele NCPC este crearea unui nou mecanism pentru unificarea practicii judiciare care să contribuie, alături de recursul în interesul legii, la transformarea jurisprudenţei româneşti într-una predictibilă.
Din pacate, dupa parerea mea, modificarea art.503 ( devenit 512) facuta prin Legea 76/2012 reprezinta un pas inapoi in aceasta directie. Astfel:
Inainte de modificare:
Art. 503. – Dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că o problemă de drept de care depinde soluţionarea cauzei respective nu a fost dezlegată unitar în practica instanţelor, va putea solicita secţiei corespunzătoare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu problemei de drept cu care a fost sesizată.
Dupa modificare:
Art. 512. – Daca, in cursul judecatii, un complet de judecata al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, al curtii de apel sau al tribunalului, investit cu solutionarea cauzei in ultima instanta, constatand ca o chestiune de drept, de a carei lamurire depinde solutionarea pe fond a cauzei respective, este noua si asupra acesteia Inalta Curte de Casatie si Justitie nu a statuat si nici nu face obiectul unui recurs in interesul legii in curs de solutionare, va putea solicita Inaltei Curti de Casatie si Justitie sa pronunte o hotarare prin care sa se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizata.
Se observa ca vechea reglementare permitea lamurirea problemellor de drept care nu au fost dezlegată unitar în practica instanţelor , iar noua reglementare nu permite acest lucru.
Doresc sa cunosc parerea unui specialist cu privire la punctul meu de vedere referitor la aceasta modificare.
Cel mai recent răspuns:
rrocambole , utilizator
00:13, 24 Februarie 2013