Grupul de clienti pierde procesul impotriva BCR. Hotarari contradictorii. Despre practica judecatoreasca "unitara" si echitate.

Dupa ce, la Tribunalului Bucuresti, (dosar nr. 51316/3/2010) 130 de clienti ai BCR au obtinut eliminarea comisioanelor de adminstrare si de urmarire riscuri calculate la valoare initiala a creditelor, Curtea de Apel Bucuresti a intors prin hotararea din 12 februarie 2013, in totalitate, decizia primei instantei in favoarea bancii.
Grupul de clienti impotriva Bancii Comerciale Romane (BCR) a pierdut procesul la Curtea de Apel Bucuresti. Hotararea Tribunalului de eliminarea a unor comisioane a fost "intoarsa". Mai mult, instanta ii obliga la plata unor cheltuieli de judecata considerabile.

Ambele părţi atacasera decizia cu apel. Clienţii voiau ca instanţa să dispună calcularea dobânzii în funcţie de Euribor. (O clauză din contractele de credit descria dobânda ca fiind compusă din „dobândă de referinţă variabilă, care se afişează la sediile BCR" şi o marjă fixă, de obicei de 1,2-1,5 puncte procentuale – interpretarea clienţilor şi a unor instanţe era că DRV trebuie asimilată Euribor). De cealaltă parte, BCR era nemulţumită de declararea clauzelor referitoare la comisioane ca fiind abuzive.

Procesul de grup a fost initiat in decembrie 2010 cu 205 clienti nemultumiti. Pe parcursul procesului, in jur de 75 de clienti s-au retras dupa ce au primit oferte de la BCR. Acestora li s-au oferit costuri ceva mai mici la credite, in schimbul renuntarii la litigiu.

In noiembrie 2012, aceeasi Curte de Apel a dat castig total de cauza clientului Munteanu impotriva BCR.
Clientul a fost reprezentat in instanta de aceeasi casa de avocatura, cu o cu cerere de chemare in judecata identica, avand acelasi tip de contract.

Comunicarea hotarii in dosarul Munteanu a fost facuta cu cateva zile inainte de pronuntarea in cazul grupului.

Iata decizia Curtii de Apel in cazul Munteanu:

1. Referitor la caracterul abuziv al clauzelor – Curtea considera ca prima instanta a aplicat in mod direct si echitabil Directiva 93/13/CEE, tinand seama si de jurisprudenta CJUE, in sensul restabilirii echilibrului real intre clauzele contractuale, al prestatiilor reciproce;
2. Referitor la comisionul de acordare – Curtea apreciaza clauza ca abuziva, intrucat asa numitele prestatii ale bancii nu deriva dintr-un contract incheiat, fiind anterioare intrunirii acordului de vointa al partilor contractante, ba mai mult, acesta este stabilit unilateral de catre banca, de vreme ce consimtamantul intervine dupa efectuare acestor prestatii. Costurile acestor demersuri anterioare acordarii creditului trebuie suportate de cel care le impune, respectiv banca, deoarece, pentru acestea, consumatorul nu si-a exprimat consimtamantul, ceea ce creeaza un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile reciproce ale partilor.
3. Referitor la comisionul de administrare – Curtea apreciaza clauza ca abuziva, intrucat imprejurarea ca acest comision se raporteaza la valoarea initiala a creditului si nu la valoarea soldului ramas, creeaza un dezechilibru semnificativ intre drepturile bancii si obligatiile ramase de executat de catre consumator.
4. Referitor la dobanda de referinta variabila, DRV.
BCR depune la dosar o adresa intitulata “Explicatii pentru modificari ale dobanzii variabile (DRV) pentru procese legate de acest tip de dobanda”, in care arata ca se raporteaza la Euribor atunci cand indicele acesteia a fost in crestere, dar cand Euribor a scazut, nu a mai considerat necesar sa se raporteze la acesta. Mai mult, BCR solicita instantei sa dispuna calcularea dobanzii respectand urmatorul algoritm: ”valoarea indicelui de referinta Euribor la 6 luni, plus marja formata din valoarea diferentei dintre DRV si Euribor plus marja fixa din contract”. In acelasi document, BCR solicita ca algoritmul de calcul transparentizat prin raportarea expresa la indicele obiectiv Euribor sa fie luat in considerare pentru viitor.
Curtea apreciaza clauza ca abuziva, de vreme ce DRV este raportata la o dobanda stabilita discretionar de banca si nu la indici de referinta obiectivi, verificabili, exteriori vointei bancii. Despre DRV nu se cunoaste in functie de ce criterii va fi stabilita de catre furnizorul de servicii bancare. Chiar daca ulterior, banca a procedat la o modificare a clauzei, sub pretextul adaptarii contractului la noile dispozitii ale OUG 50/2010, favorabile consumatorului, in realitate s-a produs efectul invers decat cel consacrat prin ordonanta, respectiv posibilitatea ca, indiferent de cresterea sau diminuarea Euribor, dobanda datorata de consumator sa nu scada, deoarece aceasta urma a fi adaptata prin cresterea marjei fixe, astfel incat cuantumul dobanzii datorate sa nu fie micsorat niciodata. Curtea decide inlocuirea clauzei modificate cu clauza stabilita initial de parti, potrivit careia dobanda contractuala va fi formata din marja fixa de 1.5% la care se adauga Euribor.
5. Referitor la suplimentarea garantiilor aduse – Curtea constata ca si aceasta clauza (8.4 din Conditii generale de creditare) duce la crearea unui dezechilibru nejustificat intre prestatiile reciproce si interdependente ale partilor. Scaderea valorii bunurilor constituite drept garantie poate fi influentata de factori obiectivi, independenti de atitudinea sau de vreun comportament al consumatorului, altfel spus, independent de vreo culpa a reclamantului in executarea obligatiilor contractuale. Transferarea totala a oricaror riscuri ce tin mai degraba de piata imobiliara creeaza indiscutabil un dezechilibru major intre prestatiile reciproce. De altfel, printr-o astfel de clauza se apreciaza culpabila reclamantului orice imprejurare ulterioara incheierii contractului care ar crea un risc pentru banca, ceea ce nu poate fi acceptat din perspectiva unui echilibru real al prestatiilor decurgand din contractul de credit.

Referitor la oferta facuta de BCR, in mod specific unor anumiti clienti, exista informatii privind faptul ca oferta ar fi constituit in costuri ceva mai mici la credite, prin trecerea de la DRV la Euribor la 6 luni, dar prin majorarea considerabila a marjei.

Deciziile date de CJUE sanctioneaza practicile uzitate de banci privind clauzele abuzive din contractele de credit.
Hotararile instantelor judecatoresti romane sunt contradictorii. Va fi interesant de analizat motivarea hotararii Curtii de Apel in acest caz. Si cum se poate justifica o hotarare contrara intr-un caz identic.


Cum interpretati deciziile Curtii de Apel? Aveti alte cazuri pentru care puteti sa postati, pe scurt. argumentarea/motivarea instantelor? In cazul hotararilor definitive, cum s-ar intemeia un recurs in interesul legii, in acest caz, pentru a asigura interpretarea si aplicarea unitara a legii de catre instantele judecatoresti?

Am utilizat informatiile publicate la: [ link extern ] /